Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru trap─â

TR├üP─é, trape, s. f. 1. Deschidere ├«ntr-o podea sau ├«ntr-un tavan pentru accesul ├«ntr-o pivni╚Ť─â, sub podiumul unei scene, ├«ntr-un pod etc.; u╚Ö─â orizontal─â a acestei deschideri; chepeng. ÔÖŽ Spec. Deschidere de control sub podeaua unui teatru, a unui vapor etc. 2. Acoper─âm├ónt al unei capcane pentru prinderea ├«n stare vie a animalelor. ÔÇô Din fr. trappe.
TR├üP─é, trape, s. f. 1. U╚Ö─â, capac etc. fixat ├«n plan orizontal, care ├«nchide o deschiz─âtur─â practicat─â la nivelul solului, ├«ntr-un plan╚Öeu, ├«n puntea unei nave etc. ÔÖŽ Deschiz─âtur─â pe care o acoper─â o trap─â (1); spec. deschidere vertical─â ├«n podiumul unei scene, servind la apari╚Ťia ╚Öi dispari╚Ťia unor personaje. 2. Acoper─âm├ónt al unei capcane pentru prinderea ├«n stare vie a animalelor. ÔÇô Din fr. trappe.
TRAPÁ, pers. 3 trapează și trápă, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377.
TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. V. chepeng. 2. Un fel de pedală la capcanele folosite pentru prinderea animalelor mamifere.
TRAP├ü, pers. 3 trapeaz─â, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge ├«n trap. ÔÇô Din trap2.
trápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe
trápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe
TRÁPĂ s. v. chepeng.
TR├üP─é s.f. 1. U╚Ö─â orizontal─â cu care se acoper─â o deschiz─âtur─â ├«n podeaua unei scene etc. ÔÖŽ Capac rabatabil sau culisant care acoper─â o deschiz─âtur─â ├«n podeaua unei nave, a unui avion etc., permi╚Ť├ónd controlul diverselor piese ╚Öi instala╚Ťii dispuse sub podea. ÔÖŽ Deschiz─âtur─â pe care o acoper─â un asemenea capac. 2. Fals─â acoperitur─â pus─â la o capcan─â pentru prinderea ├«n stare vie a animalelor. [< fr. trappe].
TRÁPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)
TRÁPĂ ~e f. 1) Ușă orizontală în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; chepeng. 2) Acoperământ așezat peste o capcană pentru prinderea animalelor. /<fr. trappe
trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
trap├á v. a porni ├«n trap: caii ce salt─â ÔÇÖn loc ╚Öi trap─â AL. [Onomatopee (v. trop─â├Č)].
trapă f. tarabă, oblon: închide trapa AL. (= fr. trappe).
*tr├íp─â f., pl. e (fr. trappe, de orig. germ., ca ╚Öi rom. trampolin, trambalez ╚Öi draghin─â). Barb. Chepeng, clap─â orizontal─â, ca la o capcan─â de animale mar─ş sa┼ş pe o scen─â.
TRAPĂ capac rabatabil sau culisant care acoperă deschizătura cu același nume în podeaua unei aeronave sau în coada acesteia. Prin trapă se încarcă sau se lansează materiale sau parașutiști.

Trap─â dex online | sinonim

Trap─â definitie

Intrare: trap─â
trap─â substantiv feminin
Intrare: trapa (3 -eaz─â)
trapa 3 -eaz─â verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trapa (3 -─â)
trapa 3 -─â verb grupa I conjugarea I