trapă definitie

16 definiții pentru trapă

TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Deschidere într-o podea sau într-un tavan pentru accesul într-o pivniță, sub podiumul unei scene, într-un pod etc.; ușă orizontală a acestei deschideri; chepeng. ♦ Spec. Deschidere de control sub podeaua unui teatru, a unui vapor etc. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.
TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.
TRAPÁ, pers. 3 trapează și trápă, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377.
TRÁPĂ, trape, s. f. 1. Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. V. chepeng. 2. Un fel de pedală la capcanele folosite pentru prinderea animalelor mamifere.
TRAPÁ, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.
trápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe
trápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápe
TRÁPĂ s. v. chepeng.
TRÁPĂ s.f. 1. Ușă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permițând controlul diverselor piese și instalații dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe].
TRÁPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)
TRÁPĂ ~e f. 1) Ușă orizontală în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; chepeng. 2) Acoperământ așezat peste o capcană pentru prinderea animalelor. /<fr. trappe
trapá, pers. 3 sg. trápă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.
trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].
trapă f. tarabă, oblon: închide trapa AL. (= fr. trappe).
*trápă f., pl. e (fr. trappe, de orig. germ., ca și rom. trampolin, trambalez și draghină). Barb. Chepeng, clapă orizontală, ca la o capcană de animale marĭ saŭ pe o scenă.
TRAPĂ capac rabatabil sau culisant care acoperă deschizătura cu același nume în podeaua unei aeronave sau în coada acesteia. Prin trapă se încarcă sau se lansează materiale sau parașutiști.

trapă dex

Intrare: trapă
trapă substantiv feminin
Intrare: trapa (3 -ează)
trapa 3 -ează verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trapa (3 -ă)
trapa 3 -ă verb grupa I conjugarea I