tranzitoriu definitie

15 definiții pentru tranzitoriu

TRANZITÓRIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.
TRANZITÓRIU, -ÍE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar. ♦ (Despre funcționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. – Din lat. transitorius, fr. transitoire.
TRANZITÓRIU, -IE, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar.
tranzitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. tranzitórie (-ri-e); pl. m. și f. tranzitórii
tranzitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. tranzitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. tranzitórii
TRANZITÓRIU adj. intermediar. (O situație ~.)
TRANZITÓRIU adj. v. nedefinitiv, provizoriu, temporar, trecător, vremelnic.
TRANZITÓRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius].
TRANZITÓRIU, -IE adj. 1. care face trecerea de la o stare la alta; de tranziție; intermediar; tranzient (1). ◊ (p. ext.) care durează puțin timp. 2. (despre funcționarea unui sistem) caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. (< fr. transitoire, lat. transitorius)
TRANZITÓRIU ~e (~i) Care este de tranziție; de trecere. /<fr. transitoire, lat. transitorius
tranzitoriu a. trecător: lege tranzitorie.
*transitóriŭ, -ie adj. (lat. transitorius). Trecător, care împlinește o trecere: lege transitorie. Adv. În mod transitoriŭ.
tranzitoriu adj. v. NEDEFINITIV. PROVIZORIU. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.
TRANZITORIU adj. intermediar. (O situație ~.)
perioadele tranzitorii ale sunetului v. atac (1); sunet.

tranzitoriu dex

Intrare: tranzitoriu
tranzitoriu adjectiv
  • pronunție: -riu pr. -rĭu