Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru tranzitivitate

TRANZITIVIT├üTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor rela╚Ťii logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, ├«ntre primul ╚Öi ultimul termen al ╚Öirului de termeni ordona╚Ťi pe baza acestei rela╚Ťii. ÔÇô Din fr. transitivit├ę.
TRANZITIVIT├üTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor rela╚Ťii logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, ├«ntre primul ╚Öi ultimul termen al ╚Öirului de termeni ordona╚Ťi pe baza acestei rela╚Ťii. ÔÇô Din fr. transitivit├ę.
tranzitivit├íte s. f., g.-d. art. tranzitivitß║»╚Ťii
tranzitivit├íte s. f., g.-d. art. tranzitivit─â╚Ťii
TRANZITIVIT├üTE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ÔÖŽ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ÔÖŽ (Log.; mat.) Rela╚Ťie ├«n care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlal╚Ťi termeni. [Cf. fr. transitivit├ę].
TRANZITIVIT├üTE s. f. 1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv. 2. proprietate a unei rela╚Ťii de a fi tranzitiv─â (2). (< fr. transitivit├ę)
TRANZITIVITÁTE f. Proprietate a uni verb de a fi tranzitiv. /tranzitiv + suf. ~itate
TRANZITIVIT├üTE s. f. (cf. fr. transitivit├ę): proprietate intrinsec─â a verbelor de a putea primi, ├«ntr-un context dat, un complement direct sau dou─â complemente directe, o subordonat─â completiv─â direct─â sau un complement direct ╚Öi o subordonat─â completiv─â direct─â (v. verb tranzitiv ╚Öi verb dublu tranzitiv).

Tranzitivitate dex online | sinonim

Tranzitivitate definitie

Intrare: tranzitivitate
tranzitivitate substantiv feminin