tranzitiv definitie

12 definiții pentru tranzitiv

TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Gram.) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge asupra unui obiect, fiind construit cu complementul direct. 2. Adj. Care are însușirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus.
TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Gram.) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. Adj. Care are însușirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus.
TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj. (Gram.; despre verbe) A cărui acțiune se răsfrînge direct asupra unui obiect. Cînd obiectul gramatical stă în cazul dativ, verbul este intranzitiv, iar cînd stă la acuzativ, verbul este tranzitiv. IORDAN, L. R. 420.
tranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. tranzitívă, pl. tranzitíve
tranzitív adj. m., pl. tranzitívi; f. sg. tranzitívă, pl. tranzitíve
Tranzitiv ≠ intranzitiv
TRANZITÍV, -Ă adj. (Despre verbe) A cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. ◊ (Log.; mat.) Relație tranzitivă = relație între elementele unei mulțimi, care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. [Cf. fr. transitif, lat. transitivus].
TRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus)
TRANZITÍV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care admite un complement direct; cu acțiune care trece în mod direct asupra obiectului. /<fr. transitif, lat. transitivus
tranzitiv a. Gram. se zice de verbele a căror acțiune trece asupra obiectului.
*transitív, -ă adj. (lat. transitivus). Gram. Care arată o acțiune care trece direct de la subĭect la obĭect: verb transitiv. (De ex.: toporu despică lemnu). Adv. Ca transitiv: unele verbe intransitive se pot întrebuința și transitiv. (De ex.: a trăi un traĭ fericit).
TRANZITÍV, -Ă adj. (cf. fr. transitif, lat. transitivus): în sintagma verb tranzitiv (v.).

tranzitiv dex

Intrare: tranzitiv
tranzitiv adjectiv