tranzitare definitie

18 definiții pentru tranzitare

TRANZITÁ, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. – Din fr. transiter.
TRANZITÁRE, tranzitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a tranzita. – V. tranzita.
TRANZITÁ, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit. – Din fr. transiter.
TRANZITÁRE, tranzitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a tranzita. – V. tranzita.
TRANZITÁ, tranzitez, vb. I. Tranz. A transporta printr-o țară străină mărfuri în tranzit.
TRANZITÁRE, tranzitări, s. f. Acțiunea de a tranzita; tranzit. Ca și celelalte națiuni europene, pot să aibă alte preocupațiuni decît ale tranzitării de mărfuri. MACEDONSKI, O. IV 140.
tranzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranziteáză
tranzitáre s. f., g.-d. art. tranzitắrii; pl. tranzitắri
tranzitá vb., ind. prez. 1 sg. tranzitéz, 3 sg. și pl. tranziteáză
tranzitár adj. m., pl. tranzitári; f. sg. tranzitáră, pl. tranzitáre
tranzitáre s. f., g.-d. art. tranzitării; pl. tranzitări
TRANZITÁRE s. v. tranzit.
TRANZITÁ vb. I. tr. A trece printr-o țară străină mărfuri în tranzit. [< fr. transiter].
TRANZITÁR, -Ă adj. Referitor la tranzit; de tranzit. [Cf. fr. transitaire].
TRANZITÁ vb. I. tr. a transporta în tranzit. II. intr. (despre trenuri, vagoane) a trece printr-o stație fără oprire. (< fr. transiter)
A TRANZITÁ ~éz tranz. rar (mărfuri, călători în tranzit) A trece printr-o țară străină (fără îmbarcări și debarcări). /<fr. transiter
tranzitare s. v. TRANZIT.
tranzitáre s. f. 1974 Acțiunea de a tranzita v. bretelă (din tranzita; DEX, DN3)

tranzitare dex

Intrare: tranzita
tranzita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tranzitare
tranzitare substantiv feminin
Intrare: tranzitar
tranzitar adjectiv