Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru tranzitare

TRANZIT├ü, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o ╚Ťar─â str─âin─â m─ârfuri ├«n tranzit. ÔÇô Din fr. transiter.
TRANZIT├üRE, tranzit─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a tranzita. ÔÇô V. tranzita.
TRANZIT├ü, tranzitez, vb. I. Tranz. (Rar) A transporta printr-o ╚Ťar─â str─âin─â m─ârfuri ├«n tranzit. ÔÇô Din fr. transiter.
TRANZIT├üRE, tranzit─âri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a tranzita. ÔÇô V. tranzita.
TRANZIT├ü, tranzitez, vb. I. Tranz. A transporta printr-o ╚Ťar─â str─âin─â m─ârfuri ├«n tranzit.
TRANZIT├üRE, tranzit─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tranzita; tranzit. Ca ╚Öi celelalte na╚Ťiuni europene, pot s─â aib─â alte preocupa╚Ťiuni dec├«t ale tranzit─ârii de m─ârfuri. MACEDONSKI, O. IV 140.
tranzitá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranziteáză
tranzitáre s. f., g.-d. art. tranzitắrii; pl. tranzitắri
tranzit├í vb., ind. prez. 1 sg. tranzit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tranzite├íz─â
tranzitár adj. m., pl. tranzitári; f. sg. tranzitáră, pl. tranzitáre
tranzitáre s. f., g.-d. art. tranzitării; pl. tranzitări
TRANZITÁRE s. v. tranzit.
TRANZIT├ü vb. I. tr. A trece printr-o ╚Ťar─â str─âin─â m─ârfuri ├«n tranzit. [< fr. transiter].
TRANZITÁR, -Ă adj. Referitor la tranzit; de tranzit. [Cf. fr. transitaire].
TRANZIT├ü vb. I. tr. a transporta ├«n tranzit. II. intr. (despre trenuri, vagoane) a trece printr-o sta╚Ťie f─âr─â oprire. (< fr. transiter)
A TRANZIT├ü ~├ęz tranz. rar (m─ârfuri, c─âl─âtori ├«n tranzit) A trece printr-o ╚Ťar─â str─âin─â (f─âr─â ├«mbarc─âri ╚Öi debarc─âri). /<fr. transiter
tranzitare s. v. TRANZIT.
tranzit├íre s. f. 1974 Ac╚Ťiunea de a tranzita v. bretel─â (din tranzita; DEX, DN3)

Tranzitare dex online | sinonim

Tranzitare definitie

Intrare: tranzita
tranzita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tranzitare
tranzitare substantiv feminin
Intrare: tranzitar
tranzitar adjectiv