Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru tranzit

TRÁNZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul altei țări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o țară străină. 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o stație sau printr-o țară cu efectuarea opririlor numai pentru schimbări de direcție și încrucișări. 3. (În sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. – Din fr. transit.
TRÁNZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o țară străină. 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o stație sau printr-o țară fără alte staționări sau operații în afară de cele strict necesare pentru schimbări de direcție și încrucișări. 3. (În sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. – Din fr. transit.
TRÁNZIT, tranzituri, s. n. Trecere fără oprire, de mărfuri sau de persoane, printr-o țară străină; situația vamală a mărfurilor care, trecînd fără oprire printr-o țară străină, sînt scutite de vamă. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sînt în trecere printr-o țară. De răspunde că are să-l exporte, capătă bilet de tranzit. I. IONESCU, P. 153.
tránzit s. n., pl. tránzituri
tranzít s. n., pl. tranzíturi
TRÁNZIT s. (rar) tranzitare. (Comerț prin ~.)
TRÁNZIT s.n. Trecere (fără staționare) de mărfuri sau de persoane printr-o țară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă țară; tranzitare. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin țară; drum de tranzit = drum public care ocolește localitățile; în tranzit (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (În telefonie și radiofonie) Operația de recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și de retransmitere a lui la un alt post. [Pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].
TRÁNZIT s. n. 1. trecere de mărfuri sau de persoane printr-o țară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă țară; tranzitare. ◊ totalitatea mărfurilor care trec dintr-o țară în alta prin teritoriul unei alte țări. ♦ bilet de ~ = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin țară; în ~ (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. 2. trecere a unui tren printr-o stație sau printr-o gară fără alte opriri decât pentru cele strict necesare pentru încrucișări sau schimbări de direcție. 3. trecere a unui material organic printr-un organ. 4. (în telefonie și radiofonie) recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și retransmitere a lui la un alt post. 5. trecere a unui astru prin fața discului altui astru. (< fr. transit, germ. Transit)
TRÁNZIT ~uri n. 1) Trecere de mărfuri sau de persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări. 2) Trecere printr-o stație sau printr-o țară fără alte staționări decât cele strict necesare pentru schimbarea direcției. ◊ În ~ în trecere spre alt punct de destinație. 3) Scutire de taxe vamale acordată într-o țară mărfurilor aflate în trecere spre altă țară. /<fr. transit
tranzit n. facultatea de a trece mărfuri printr’o țară sau printr’un oraș fără a plăti vamă.
*tránsit n., pl. e și urĭ (lat. tránsitus, trecere, d. trans, dincolo, și itus, mergere, ire, a merge. V. suĭ). Trecerea unor mărfurĭ fără a plăti vamă pintr’o țară saŭ pintr’un oraș. – Fals tranzit.
TRANZIT s. (rar) tranzitare. (Comerț prin ~.)

Tranzit dex online | sinonim

Tranzit definitie

Intrare: tranzit (pl. -uri)
tranzit pl. -uri substantiv neutru
Intrare: tranzit (pl. -e)
tranzit pl. -e