TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori. – Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

tranzistór1 (semiconductor) s. m. / s. n., pl. tranzistóri/ tranzistoáre

tranzistór2 (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoáre

tranzistór (semiconductor) s. n./s. m., pl. tranzistoáre/tranzistóri

tranzistór (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoáre

TRANZISTÓR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer].

TRANZISTÓR I. s. n. / s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)

TRANZISTÓR1 ~oáre n. Piesă semiconductoare pentru generarea, amplificarea și transformarea oscilațiilor electrice. [Pl. și tranzistori] /<fr. transistor, germ. Transistor

TRANZISTÓR2 ~oáre n. Aparat de radio portativ. /<fr. transistor, germ. Transistor

tranzistór s. n. Aparat de radio portativ cu tranzistori ◊ „Un Mitrea Cocor, cu cinstea lui și curățenia trupeascxă și sufletească, ar face hazul noilor criticaștri, autori și ei de nuvele în care țăranul devine un fel de hippy pe tractor, înarmat cu tranzistor.” Sc. 24 IV 74 p. 6 [var. transistor] (din engl. americ., fr. transistor; PR 1953; V. Guțu Romalo C.G. 8184, FC II 246; D. Am., LTR; DEX, DN3)