Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru tranzien╚Ť─â

TRANZI├ëN╚Ü─é s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trec─âtor, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continu─â a realit─â╚Ťii ce impune o permanent─â adaptare a omului la muta╚Ťiile intervenite. [Pr.: -zi-en-. ÔÇô Scris ╚Öi: transien╚Ť─â] ÔÇô Dup─â engl. transience.
TRANZI├ëN╚Ü─é s. f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trec─âtor, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fil.) Devenire continu─â a realit─â╚Ťii ce impune o permanent─â adaptare a omului la muta╚Ťiile intervenite. [Pr.: -zi-en- ÔÇô Scris ╚Öi: transien╚Ť─â] ÔÇô Dup─â engl. transience.
tranzi├ęn╚Ť─â s. f., pl. tranzi├ęn╚Ťe
TRANZI├ëN╚Ü─é s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trec─âtor, tranzient; efemeritate. ÔÖŽ Termen folosit ├«n diferite discipline sociale semnific├ónd caracterul instabil, continua devenire a rela╚Ťiilor omului cu realitatea ├«nconjur─âtoare, viteza de modificare a acestor rela╚Ťii ╚Öi de adaptare a omului la noile rela╚Ťii. [Pron. -zi-en-, var. transien╚Ť─â s.f. / cf. it. transienza].
TRANZI├ëN╚Ü─é s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continu─â a realit─â╚Ťii, care impune o permanent─â modificare a rela╚Ťiilor omului cu realitatea ├«nconjur─âtoare, o adaptare a acestor rela╚Ťii ╚Öi a omului la noile condi╚Ťii. (< engl. transience)

Tranzien╚Ť─â dex online | sinonim

Tranzien╚Ť─â definitie

Intrare: tranzien╚Ť─â
tranzien╚Ť─â