TRANZACȚIONÁ, tranzacționez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacție. [Pr.: -ți-o-] – Din tranzacțiune.

TRANZACȚIONÁT, -Ă, tranzacționați, -te, adj. Care a fost obiectul unei tranzacții. [Pr.: -ți-o-] – V. tranzacționa.

TRANZACȚIONÁ, tranzacționez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacție. [Pr.: -ți-o-] – Din tranzacțiune.

TRANZACȚIONÁT, -Ă, tranzacționați, -te, adj. Care a fost obiectul unei tranzacții. [Pr.: -ți-o-] – V. tranzacționa.

tranzacționá vb., ind. prez. 1 sg. tranzacționéz, 3 sg. și pl. tranzacționeáză

tranzacționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. tranzacționáți; f. sg. tranzacționátă, pl. tranzacționáte

TRANZACȚIONÁ vb. I. intr. (Liv.) A face o tranzacție; a tranzacta. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

TRANZACȚIONÁ vb. intr. a încheia o tranzacție. (< tranzacție + -ona)

A TRANZACȚIONÁ ~éz intranz. A încheia o tranzacție. [Sil. -ți-e] /Din tranzacție