tranzacționare definitie

9 definiții pentru tranzacționare

TRANZACȚIONÁ, tranzacționez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacție. [Pr.: -ți-o-] – Din tranzacțiune.
TRANZACȚIONÁRE, tranzacționări, s. f. Acțiunea de a tranzacționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. tranzacționa.
TRANZACȚIONÁ, tranzacționez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacție. [Pr.: -ți-o-] – Din tranzacțiune.
TRANZACȚIONÁRE, tranzacționări, s. f. Acțiunea de a tranzacționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. tranzacționa.
tranzacționá vb., ind. prez. 1 sg. tranzacționéz, 3 sg. și pl. tranzacționeáză
tranzacționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. tranzacționării
TRANZACȚIONÁ vb. I. intr. (Liv.) A face o tranzacție; a tranzacta. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
TRANZACȚIONÁ vb. intr. a încheia o tranzacție. (< tranzacție + -ona)
A TRANZACȚIONÁ ~éz intranz. A încheia o tranzacție. [Sil. -ți-e] /Din tranzacție

tranzacționare dex

Intrare: tranzacționa
tranzacționa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tranzacționare
tranzacționare substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-