TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafețe; care taie ceva de-a curmezișul, care trece cruciș peste ceva. ♦ Secțiune transversală = suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreaptă care taie o figură dată. 3. S. f. Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece de-a curmezișul direcției stratului. – Din fr. transversal.

TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafețe; care taie ceva de-a curmezișul, care trece cruciș peste ceva. ♦ Secțiune transversală = suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figură dată. 3. S. f. Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile, de-a curmezișul direcției stratului. – Din fr. transversal.

TRANSVERSÁL, -Ă, transversali, -e, adj. Care are direcția perpendiculară pe lungimea unui corp; care taie ceva de-a curmezișul, care trece cruciș peste ceva. Văile transversale sînt în general cele mai recomandabile pentru amplasarea construcțiilor de baraje. PROBL. GEOGR. I 98. Au intrat în sala cea mare, cu covoare groase pe jos, cu perdele mărginite jos cu draperii transversale, roșii. CAMIL PETRESCU, O. I 348. ◊ Secțiune transversală = suprafață obținută prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui.

transversál (trans-ver-) adj. m., pl. transversáli; f. transversálă, pl. transversále

transversál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transversáli; f. sg. transversálă, pl. transversále

TRANSVERSÁL adv. curmeziș, oblic, pieziș. (Taie ~ suprafața obiectului.)

TRANSVERSÁL, -Ă adj. Care este în direcție perpendiculară pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul; transvers. [< fr. transversal].

TRANSVERSÁL, -Ă I. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul. II. s. f. 1. dreaptă care intersectează o figură dată. 2. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului. (< fr. transversal)

TRANSVERSÁL ~ă (~i, ~e) Care traversează sau taie ceva de-a curmezișul. ◊ Secțiune ~ă suprafață care se obține prin secționarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea (sau pe înălțimea) lui. [Sil. trans-ver-] /<fr. transversal

transversal a. care trece, care taie de-a curmezișul: linie transversală.

*transversál și transvérs, -ă adj. (fr. transversal, d. lat. transversus [d. trans, dincolo, și versus, întors, învîrtit]; transversarius, transversal. V. invers, traversez). De-a curmezișu, care taĭe pin mijloc: linie transversală. Adv. În mod transversal. – Și tranzv- (fiind-că se cĭocnește s de v).

TRANSVERSAL adv. curmeziș, oblic, pieziș. (Taie ~ suprafața obiectului.)

TRANSVERSAL FLOTANT cablu sau bielă ce înlocuiește legătura rigidă cu chilă în locul inimii la deltaplanele de performanță.