Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru transpune

TRANSP├ÜNE, transp├║n, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc ├«n altul, dintr-o stare sau dintr-o situa╚Ťie ├«n alta. ÔÖŽ Fig. A da expresie ├«n scris, pe scen─â, pe ecran etc.; a reda, a pune pe h├órtie, ├«n versuri, pe scen─â etc. ÔÖŽ A transcrie sau a executa o compozi╚Ťie muzical─â ├«n alt─â tonalitate dec├ót aceea ├«n care a fost scris─â. ÔÖŽ A muta un termen dintr-o parte a unei ecua╚Ťii ├«n alta (schimb├óndu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imagina╚Ťia etc. ├«n alt─â situa╚Ťie sau ├«n alt timp. ÔÇô Trans- + pune (dup─â fr. transposer, lat. transponere).
TRANSP├ÜNE, transp├║n, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc ├«n altul, dintr-o stare sau dintr-o situa╚Ťie ├«n alta. ÔÖŽ Fig. A da expresie ├«n scris, pe scen─â, pe ecran etc.; a reda, a pune pe h├órtie, ├«n versuri, pe scen─â etc. ÔÖŽ A transcrie sau a executa o compozi╚Ťie muzical─â ├«n alt─â tonalitate dec├ót aceea ├«n care a fost scris─â ini╚Ťial. ÔÖŽ A muta un termen dintr-o parte a unei ecua╚Ťii ├«n alta (schimb├óndu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imagina╚Ťia etc. ├«n alt─â situa╚Ťie sau ├«n alt timp. ÔÇô Trans- + pune (dup─â fr. transposer, lat. transponere).
TRANSP├ÜNE, transp├║n, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba dintr-un loc ├«n altul, dintr-o stare, dintr-o situa╚Ťie ├«n alta. La dou─â din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituit─â ╚Öi apoi transpus─â pe p├«nz─â nou─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/6. ÔÖŽ Fig. A da expresie (├«n scris, pe scen─â, pe ecran etc.), a reda, a pune pe h├«rtie, ├«n versuri, pe scen─â etc. Cuvintele ciudatului bog─âta╚Ö petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune ├«n fulgurante imagini. C. PETRESCU, A. 305. C├«nd Conu Leonida zice c─â cu ┬źrevolu╚Ťia┬╗ noastr─â am dat ┬źexemplu Evropei┬╗, Caragiale nu face dec├«t s─â transpun─â, rezum├«nd, articolele din ziarele de pe vremuri ori proclama╚Ťia primarului capitalei. IBR─éILEANU, S. 73. ÔÖŽ A transcrie sau a executa o compozi╚Ťie muzical─â ├«n alt─â tonalitate dec├«t aceea ├«n care a fost scris─â. ÔÖŽ A muta un termen dintr-o parte a unei ecua╚Ťii ├«n alta (schimb├«ndu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se str─âmuta cu mintea ├«n alt─â situa╚Ťie sau ├«n alt timp. Se transpune cu g├«ndul ├«n trecut. ÔÇô Prez. conj. pers. 3 ╚Öi: s─â transpuie (CARAGIALE, O. III 17).
!transp├║ne (a ~) (tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. transp├║n, 2 sg. transp├║i, 1 pl. transp├║nem; conj. prez. 3 s─â transp├║n─â; ger. transpunß║ąnd; part. transp├║s
transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpún; conj. prez. 3 sg. și pl. transpúnă; ger. transpunând; part. transpús
TRANSPÚNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (livr.) a transla, (înv. și reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)
TRANSP├ÜNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc ├«n alt loc, dintr-o stare ├«n alta. ÔÖŽ (Fig.) A reda, a ar─âta ceva (├«n scris, pe scen─â, pe ecran etc.) ÔÖŽ A transcrie sau a executa o bucat─â muzical─â ├«n alt─â tonalitate dec├ót aceea ├«n care a fost compus─â. ÔÖŽ A muta un termen dintr-o parte a unei ecua╚Ťii ├«n alt─â parte, schimb├óndu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea ├«n alt─â ├«mprejurare, ├«n alt timp. [P.i. transp├║n, conj. -n─â. / < trans- + pune, dup─â fr. transposer, lat. transponere].
TRANSP├ÜNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc ├«n altul, dintr-o stare ├«n alta. ÔŚŐ (fig.) a reda ceva (├«n scris, pe scen─â, pe ecran). ÔŚŐ a transcrie, a executa o bucat─â muzical─â ├«n alt─â tonalitate dec├ót cea ini╚Ťial─â. ÔŚŐ a muta un termen dintr-o parte a unei ecua╚Ťii ├«n alt─â parte, schimb├óndu-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea ├«n alt─â ├«mprejurare, ├«n alt timp. (dup─â fr. transposer, lat. transponere)
A TRANSP├ÜNE transp├║n tranz. A reda ├«n alt─â form─â sau prin alte mijloace (dec├ót cele ini╚Ťiale). ~ ├«n alt─â limb─â. /trans- + a pune
A SE TRANSP├ÜNE m─â transp├║n intranz. A se str─âmuta cu imagina╚Ťia (├«n alt─â situa╚Ťie sau ├«n alt timp). /trans- + a pune
transpune v. 1. a schimba locul unui lucru; 2. a schimba tonul unei buc─â╚Ťi muzicale.
*transp├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (lat. transp├│nere, d. trans, dincolo, ╚Öi p├│nere, a pune). Pun ├«n alt loc, schimb locu (cuvintelor, sunetelor), ca ├«n str─ânut ├«ld. st─ârnut. Muz. Schimb tonu une─ş melodi─ş.
TRANSPUNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (înv. și reg.) a tîlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)

Transpune dex online | sinonim

Transpune definitie

Intrare: transpune
transpune verb grupa a III-a conjugarea a X-a