Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru transpozitiv

TRANSPOZIT├ŹV, -─é, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topic─â fix─â, raporturile sintactice fiind exprimate prin termina╚Ťiile cuvintelor. ÔÇô Din fr. [langues] transpositives.
TRANSPOZIT├ŹV, -─é, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topic─â fix─â, raporturile sintactice fiind exprimate prin termina╚Ťiile cuvintelor. ÔÇô Din fr. [langues] transpositives.
!transpozit├şv (tran-spo-/trans-po-) adj. m., pl. transpozit├şvi; f. transpozit├şv─â, pl. transpozit├şve
transpozit├şv adj. m. (sil. mf. trans-) pozitiv
TRANSPOZIT├ŹV, -─é adj. (Despre limbi) Care nu are o topic─â fix─â, raporturile sintactice fiind exprimate prin termina╚Ťiile cuvintelor. [< fr. transpositif].
TRANSPOZIT├ŹV, -─é adj. (despre limbi) care nu are o topic─â fix─â, raporturile sintactice fiind exprimate prin termina╚Ťiile cuvintelor. (< fr. transpositif)
transpozitiv a. ce are facultatea de a transpune: limbi transpozitive, ├«n cari raporturile vorbelor ├«ntre ele sunt indicate prin termina╚Ťiunile lor, ca greaca ╚Öi latina.
*transpozit├şv, -─â adj. (d. lat. transp├│situs, transpus, cu sufixu -iv. V. pozitiv). Gram. Propri┼ş a transpune cuvintele, care, av├«nd termina╚Ťiun─ş care arat─â raporturile gramaticale, ├«╚Ö─ş schimb─â locu f─âr─â s─â sufere ├«n╚Ťelesu: latina ╚Öi greceasca-s limb─ş transpozitive.
TRANSPOZIT├ŹV, -─é adj. (< fr. transpositif): ├«n sintagma limb─â transpozitiv─â (v.).

Transpozitiv dex online | sinonim

Transpozitiv definitie

Intrare: transpozitiv
transpozitiv adjectiv
  • silabisire: trans-