Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru transpozi╚Ťie

TRANSPOZI╚Ü├ŹE, transpozi╚Ťii, s. f. (Rar) Transpunere. ÔÖŽ Spec. (Mat.) Permutare a dou─â litere ├«ntr-o formul─â. ÔÖŽ Spec. Schimbare a pozi╚Ťiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecul─â a unei substan╚Ťe cu formarea unui nou compus. ÔÖŽ Spec. Transcriere sau executare a unei compozi╚Ťii muzicale ├«n alt─â tonalitate. ÔÇô Din fr. transposition.
TRANSPOZ├Ź╚ÜIE, transpozi╚Ťii, s. f. (Rar) Transpunere. ÔÖŽ Spec. (Mat.) Permutare a dou─â litere ├«ntr-o formul─â. ÔÖŽ Spec. Schimbare a pozi╚Ťiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecul─â a unei substan╚Ťe (care determin─â formarea unui nou compus). ÔÖŽ Spec. Transcriere sau executare a unei compozi╚Ťii muzicale ├«n alt─â tonalitate. ÔÇô Din fr. transposition.
TRANSPOZ├Ź╚ÜIE, transpozi╚Ťii, s. f. (Rar) Transpunere.
!transpoz├ş╚Ťie (rar) (tran-spo-, -╚Ťi-e/trans-po-) s. f., art. transpoz├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. transpoz├ş╚Ťiei; pl. transpoz├ş╚Ťii, art. transpoz├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
transpoz├ş╚Ťie ╚Ö. f. (sil. mf. trans-) pozi╚Ťie
TRANSPOZ├Ź╚ÜIE s. v. transpunere.
TRANSPOZ├Ź╚ÜIE s.f. Transpunere. ÔÖŽ (Mat.) Permutare ├«n care toate elementele, ├«n afar─â de dou─â (care se schimb─â unul ├«n cel─âlalt), r─âm├ón neschimbate. ÔÖŽ (Chim.) Schimbare a pozi╚Ťiei unor atomi sau a unor radicali dintr-o molecul─â, pentru a forma un izomer. ÔÖŽ (Muz.) Schimbarea tonalit─â╚Ťii unei compozi╚Ťii. [Gen. -iei. / cf. fr. transposition, lat. transpositio].
TRANSPOZ├Ź╚ÜIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare ├«n care toate elementele, ├«n afar─â de dou─â (care se schimb─â unul cu cel─âlalt), r─âm├ón neschimbate. 3. (chim.) schimbare a pozi╚Ťiei unor atomi sau radicali dintr-o molecul─â organic─â pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compozi╚Ťii ├«n alt─â tonalitate dec├ót cea ini╚Ťial─â. 5. (biol.) mi╚Öcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom ├«n altul. 6. problem─â enigmistic─â, ├«n schimbarea pozi╚Ťiei p─âr╚Ťilor componente ale unei ╚Öarade din a c─âror ├«nsumare invers─â trebuie s─â rezulte un cuv├ónt nou. (< fr. transposition)
transpozi╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a transpune; 2. r─âsturnarea ordinii obi╚Önuite a vorbelor.
*transpozi╚Ťi├║ne f. (lat. *transpositio, d. transp├│situs, transpus. V. pozi╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a transpune. Metatez─â. ÔÇô ╚śi -├ş╚Ťie.
transpozi╚Ťie s. v. TRANSPUNERE.
transpozi╚Ťie, deplasarea unui grup de sunete ÔÇô sau a unei ├«ntregi lucr─âri muzicale ÔÇô la un anumit interval*, raportul dintre sunete r─âm├ón├ónd nemodificat. Efectuarea t. unei piese except├ónd t. la octav─â*, numit─â ╚Öi semi-t. ÔÇô ├«i schimb─â tonalitatea (2), permi╚Ť├ónd simplificarea execu╚Ťiei; astfel, se evit─â un registru (I) prea grav sau prea ├«nalt, o tonalitate cu prea multe altera╚Ťii* sau dificil─â ca tehnic─â instr. etc. ├Än orch. exist─â mai multe instr. transpozitorii. Ele c├ónt─â alte sunete dec├ót cele notate, ├«n func╚Ťie de tonalitatea ├«n care sunt acordate (1). Astfel, cl., trp. ╚Öi sax. s. fiind acordate ├«n Si bemol transpun cu un ton* mai jos; cornul ├«n fa ╚Öi cornul engl. transpun cvinta* inferioar─â (ex.: corn ├«n fa).

Transpozi╚Ťie dex online | sinonim

Transpozi╚Ťie definitie

Intrare: transpozi╚Ťie
transpozi╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: trans-