Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru transportor

TRANSPORT├ôR, -O├üRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transport─â, care duce, care car─â. 2. S. n. Utilaj sau instala╚Ťie (automat─â) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distan╚Ťe relativ scurte, pe band─â rulant─â. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament u╚Öor, care serve╚Öte la transportul militarilor. ÔÇô Din fr. transporteur.
TRANSPORT├ôR, -O├üRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transport─â, care duce, care car─â. 2. S. n. Aparat sau instala╚Ťie (automat─â) pentru transportul materialelor pe direc╚Ťie orizontal─â, vertical─â sau ├«nclinat─â ╚Öi la distan╚Ťe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament u╚Öor, care serve╚Öte la transportul militarilor. ÔÇô Din fr. transporteur.
TRANSPORT├ôR2, -O├üRE, transportori, -oare, adj. Care transport─â, care duce. Realizarea pre╚Ťioasei inova╚Ťii, bazat─â pe principiul benzii transportoare, rezolv─â cu succes problema at├«t de important─â a transportului c─âr─âmizilor din cuptor. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2830.
TRANSPORT├ôR1, transportoare, s. n. Aparat sau instala╚Ťie pentru transportul materialelor pe direc╚Ťie orizontal─â, vertical─â sau ├«nclinat─â ╚Öi la distan╚Ťe relativ mici. Mine au fost ├«nzestrate ├«n ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze ╚Öi ma╚Öini pentru ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea c─ârbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2541.
!transportór1 (tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre
!transportór2 (tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoáre
transportór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre
transportór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoáre
TRANSPORTÓR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = șnec.
TRANSPORT├ôR, -O├üRE adj. Care transport─â. // s.n. 1. Instala╚Ťie pentru transportarea materialelor la distan╚Ťe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilit─â╚Ťi de deplasare pe orice teren, cu care se transport─â trupele ╚Öi statele-majore. // s.m. ╚Öi f. Muncitor care execut─â lucr─âri de transport (3) [├«n DN]. [Cf. fr. transporteur].
TRANSPORT├ôR, -O├üRE I. adj. care transport─â. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distan╚Ťe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilit─â╚Ťi de deplasare pe orice teren, cu care se transport─â trupele ╚Öi statele-majore, muni╚Ťii etc. 3. ~ aerospa╚Ťial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spa╚Ťial capabil de a reveni pe p─âm├ónt. 4. avion, nav─â de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substan╚Ť─â. 2. (biol.) gazd─â care transmite infec╚Ťia f─âr─â a fi afectat─â de ea. IV. s. m. f. muncitor care execut─â lucr─âri de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)
TRANSPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur
TRANSPORT├ôR2 ~o├íre n. 1) Instala╚Ťie pentru transportarea continu─â a unor materiale la distan╚Ťe relativ mici. ~ de ├«nc─ârcare. ~ cu band─â. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur
TRANSPORTOR adj. purt─âtor. (Band─â ~.)

Transportor dex online | sinonim

Transportor definitie

Intrare: transportor
transportor adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: trans-