transportor definitie

14 definiții pentru transportor

TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Utilaj sau instalație (automată) pentru transportul continuu al unor materiale, piese, produse etc. pe distanțe relativ scurte, pe bandă rulantă. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.
TRANSPORTÓR, -OÁRE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.
TRANSPORTÓR2, -OÁRE, transportori, -oare, adj. Care transportă, care duce. Realizarea prețioasei inovații, bazată pe principiul benzii transportoare, rezolvă cu succes problema atît de importantă a transportului cărămizilor din cuptor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830.
TRANSPORTÓR1, transportoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. Mine au fost înzestrate în ultimii ani cu mii de combine carbonifere, cu haveze și mașini pentru încărcarea și descărcarea cărbunilor, cu transportoare, locomotive electrice etc. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2541.
!transportór1 (tran-spor-/trans-por-) adj. m., pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre
!transportór2 (tran-spor-/trans-por-) s. n., pl. transportoáre
transportór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transportóri; f. sg. și pl. transportoáre
transportór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transportoáre
TRANSPORTÓR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = șnec.
TRANSPORTÓR, -OÁRE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur].
TRANSPORTÓR, -OÁRE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur)
TRANSPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur
TRANSPORTÓR2 ~oáre n. 1) Instalație pentru transportarea continuă a unor materiale la distanțe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur
TRANSPORTOR adj. purtător. (Bandă ~.)

transportor dex

Intrare: transportor
transportor adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: trans-