Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru transportat

TRANSPORT├ü, transp├│rt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc ├«n altul; a c─âra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fa╚Ťa locului (pentru o constatare judiciar─â, pentru o anchet─â, o inspec╚Ťie etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva ├«ntr-o stare de uitare de sine, ├«n urma unei emo╚Ťii profunde, a entuziasmului, a pl─âcerii. ÔÇô Din fr. transporter, lat. transportare.
TRANSPORT├üT, -─é, transporta╚Ťi, -te, adj. St─âp├ónit de un entuziasm, de o pl─âcere f─âr─â margini. ÔÖŽ Dus pe g├ónduri, absent. ÔÇô V. transporta.
TRANSPORT├ü, transp├│rt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc ├«n altul; a c─âra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fa╚Ťa locului (pentru o constatare judiciar─â, pentru o anchet─â, o inspec╚Ťie etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva ├«ntr-o stare de uitare de sine, ├«n urma unei emo╚Ťii profunde, a entuziasmului, a pl─âcerii. ÔÇô Din fr. transporter, lat. transportare.
TRANSPORT├üT, -─é, transporta╚Ťi, -te, adj. St─âp├ónit de un entuziasm, de o pl─âcere f─âr─â margini. ÔÖŽ Dus pe g├ónduri, absent. ÔÇô V. transporta.
TRANSPORT├ü, transp├│rt, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau fiin╚Ťe dintr-un loc ├«n altul (mai ales cu un vehicul); a c─âra, a duce, a purta. ├Äl transportar─â repede prin mijlocul cordonului de solda╚Ťi. SAHIA, N. 84. Primim ordin s─â transport─âm o sut─â dou─âzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o tr─âsur─â care ├«ntr-o oar─â f─âg─âdui s─â ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ÔŚŐ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe p─âm├«ntul care-l locuie╚Öte. NEGRUZZI, S. II 49. ÔŚŐ Refl. pas. C├«timea speciei grive este a╚Öa de considerabil─â, ├«nc├«t se prind f─âr─â num─âr ╚Öi se transport─â luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fa╚Ťa locului (pentru o constatare judiciar─â, o anchet─â, o inspec╚Ťie etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa ├«nchisoare ╚Öi am f─âcut s─â se prezinte ├«n fa╚Ťa noastr─â cet─â╚Ťeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la ╚Öcoala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta ├«n Moldova dec├«t prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva ├«ntr-o stare de uitare de sine, de entuziasm.
TRANSPORT├üT, -─é, transporta╚Ťi, -te, adj. St─âp├«nit de emo╚Ťie, de entuziasm; ├«nc├«ntat. Curtenii transporta╚Ťi r─âspund: ┬źCe artistic, ah! ╚śi ce profund!┬╗. CO╚śBUC, P. I 86. Domni╚Öoara c├«nt─â cu mult brio din Chopin... O jum─âtate de ceas f─âr─â pauz─â. Damele s├«nt transportate. CARAGIALE, O. III 292.
!transportá (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 3 transpórtă
transportá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transpórt, 3 sg. și pl. transpórtă
TRANSPORTÁ vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la...) 3. v. duce.
TRANSPORT├ü vb. I. 1. tr. A c─âra, a duce dintr-un loc ├«n altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fa╚Ťa locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) ├«ntr-o stare de uitare de sine, a ├«nc├ónta peste m─âsur─â. [P.i. transp├│rt. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].
TRANSPORT├üT, -─é adj. St─âp├ónit de emo╚Ťie, ├«nc├óntat peste m─âsur─â. ÔÖŽ Dus pe g├ónduri, absent. // s.n. Transportare. [< transporta].
TRANSPORT├ü vb. I. tr. 1. a c─âra, a duce dintr-un loc ├«n altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) ├«ntr-o stare de uitare de sine, a ├«nc├ónta peste m─âsur─â. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fa╚Ťa locului. (< fr. transporter, lat. transportare)
A TRANSPORT├ü transp├│rt tranz. 1) (obiecte sau fiin╚Ťe) A c─âra dintr-un loc ├«n altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomo╚Ťie); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce ├«n stare de beatitudine, ├«n urma unei emo╚Ťii puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare
A SE TRANSPORT├ü m─â transp├│rt intranz. A se deplasa dintr-un loc ├«n altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomo╚Ťie). /<fr. transporter, lat. transportare
transport├á v. 1. a purta dintrÔÇÖun loc ├«ntrÔÇÖaltul; 2. a transmite printrÔÇÖun act o proprietate, un drept; 3. se zice de lucr─ârile literare ce se introduc: a transporta o dram─â francez─â pe scena rom├ón─â; 4. fig. a excita admira╚Ťiune, a mi╚Öca puternic: frumosul ne transport─â; 5. a se duce undeva: a se transporta la fa╚Ťa locului.
transportat a. entuziasmat, r─âpit: transportat de bucurie.
2) *transp├│rt, a -├í v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, ╚Öi portare, a c─âra, a purta). Car, duc (├«n car, ├«n spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, c─âl─âtor─ş. Pun, transpun: a transporta pe scen─â un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emo╚Ťionez, ├«nc├«nt, entusiazmez, r─âpesc: muzica te transport─â. V. refl. M─â duc: procuroru sÔÇÖa transportat la locu crime─ş.
*transport├ít, -─â adj. Fig. Emo╚Ťionat, ├«nc├«ntat, r─âpit, entusiazmat: transportat de bucurie.
TRANSPORTA vb. 1. a c─âra, a duce, a purta, (reg.) a c─âr─âb─âni, (├«nv.) a podvod─âri, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Ma╚Öina ne-a ~ p├«n─â la...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la fa╚Ťa locului.)

Transportat dex online | sinonim

Transportat definitie

Intrare: transportat
transportat adjectiv
Intrare: transporta
transporta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: trans-