transportare definitie

22 definiții pentru transportare

TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.
TRANSPORTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) transporta. – V. transporta.
TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.
TRANSPORTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) transporta. – V. transporta.
TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau ființe dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta. Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. ◊ Refl. pas. Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, de entuziasm.
TRANSPORTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) transporta; transport, deplasare.
!transportá (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 3 transpórtă
!transportáre (tran-spor-/trans-por-) s. f., g.-d. art. transportắrii
transportá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transpórt, 3 sg. și pl. transpórtă
transportáre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transportării
TRANSPORTÁ vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la...) 3. v. duce.
TRANSPORTÁRE s. v. cărat.
TRANSPORTÁ vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [P.i. transpórt. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].
TRANSPORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) transporta și rezultatul ei; cărare, transport, transportat. [< transporta].
TRANSPORTÁ vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare)
A TRANSPORTÁ transpórt tranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare
A SE TRANSPORTÁ mă transpórt intranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare
transportà v. 1. a purta dintr’un loc într’altul; 2. a transmite printr’un act o proprietate, un drept; 3. se zice de lucrările literare ce se introduc: a transporta o dramă franceză pe scena română; 4. fig. a excita admirațiune, a mișca puternic: frumosul ne transportă; 5. a se duce undeva: a se transporta la fața locului.
2) *transpórt, a v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s’a transportat la locu crimeĭ.
*transportațiúne f. (lat. transportátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a transporta. – Și -áție și -áre. V. transport 1.
TRANSPORTA vb. 1. a căra, a duce, a purta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ pînă la...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la fața locului.)
TRANSPORTARE s. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transport. (~ unei greutăți pe spate.)

transportare dex

Intrare: transporta
transporta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: trans-
Intrare: transportare
transportare substantiv feminin
  • silabisire: trans-