transplantare definitie

21 definiții pentru transplantare

TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A muta o plantă de la un Ioc provizoriu la locul de cultură; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A face un transplant (2). – Din fr. transplanter, lat. transplantare.
TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. – V. transplanta.
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel. – Din fr. transplanter, lat. transplantare.
TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. – V. transplanta.
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă adultă din pămînt și a o planta în alt loc; a răsădi. După ce răsadurile au fost transplantate în ghivecele nutritive, au fost îngrijite în răsadnițe pînă cînd s-au dezvoltat îndeajuns. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ♦ A duce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decît aceea unde trăiește de obicei. ♦ A înlocui un țesut sau un organ bolnav cu un țesut sau un organ de același fel, printr-o intervenție chirurgicală. Avem aceleași rezultate, dacă transplantăm animalului cu tiroida extirpată, o altă tiroidă... de la alt animal. ANATOMIA 242. 2. Fig. A adopta, a împămînteni. Această școală, cu toate încercările noii direcțiuni din Iași de a o transplanta la noi, are puțini sorți de a găsi aderenți. MACEDONSKI, O. IV 70.
TRANSPLANTÁRE, transplantări, s. f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei. Transplantări, grefe de țesuturi sau chiar de organe au fost făcute și în afară din organism cu particule detașate de țesuturi. MARINESCU, P. A. 54.
!transplantá (a ~) (tran-splan-/trans-plan-) vb., ind. prez. 3 transplanteáză
!transplantáre (tran-splan-/trans-plan-) s. f., g.-d. art. transplantắrii; pl. transplantắri
transplantá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transplantéz, 3 sg. și pl. transplanteáză
transplantáre s. f. (sil. mf. trans-) plantare
TRANSPLANTÁ vb. 1. v. planta. 2. v. replanta. 3. v. grefa. 4. a adapta, a împământeni. (~ o instituție, un obicei.)
TRANSPLANTÁRE s. 1. v. plantare. 2. v. replantare. 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)
TRANSPLANTÁ vb. I. tr. 1. A scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ♦ (Fig.) A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o inervenție chirurgicală un țesut, un organ bolnav, cu altul sănătos și de același fel. [< fr. transplanter].
TRANSPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. [< transplanta].
TRANSPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ◊ (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu altul sănător. 3. (fig.) a transfera, a transporta. (< fr., engl. transplanter, lat. transplantare)
A TRANSPLANTÁ ~éz tranz. 1) (legume, flori și alte culturi) A scoate din seră, din răsadniță sau din pepinieră și a planta în alt loc; a răsădi. 2) (plante, animale) A muta în altă regiune sau în alt mediu (în vederea aclimatizării). 3) fig. (obiceiuri, idei, instituții etc.) A muta dintr-un loc în altul, făcând să prindă rădăcini; a împământeni. 4) med. (țesuturi, organe bolnave) A înlocui pe cale chirurgicală. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter
transplantà v. 1. a scoate o plantă, un arbore din locul în care se află și a-l replanta aiurea; 2. fig. a face să treacă dintr’o țară într’alta.
*transplantéz v. tr. (lat. transplantare, d. trans, dincolo, și plantare, a planta). Răsădesc, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea. Fig. Strămut: Traĭan a transplantat rasa latină în Dacia.
TRANSPLANTA vb. 1. a planta, a pune, a răsădi, a sădi, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieți.) 2. a replanta. (A ~ o plantă într-un sol mai bogat.) 3. (MED.) a grefa. (A ~ un organ.) 4. a adapta, a împămînteni. (~ o instituție, un obicei.)
TRANSPLANTARE s. 1. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.) 2. replantare. (~ unei plante într-un sol mai bogat.) 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)
transplantá vb. I 1973 (fig.) Transporta v. lumiduct (din fr. transplanter; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

transplantare dex

Intrare: transplanta
transplanta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: trans-
Intrare: transplantare
transplantare substantiv feminin
  • silabisire: trans-