Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru transplantare

TRANSPLANT├ü, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A muta o plant─â de la un Ioc provizoriu la locul de cultur─â; a r─âs─âdi. ÔÖŽ A aduce ╚Öi a face s─â se aclimatizeze o plant─â sau un animal ├«n alt─â regiune dec├ót aceea unde tr─âie╚Öte de obicei. ÔÖŽ Fig. A adapta, a ├«mp─âm├ónteni o institu╚Ťie, un obicei etc. 2. A face un transplant (2). ÔÇô Din fr. transplanter, lat. transplantare.
TRANSPLANT├üRE, transplant─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a transplanta ╚Öi rezultatul ei; transplanta╚Ťie. ÔÇô V. transplanta.
TRANSPLANT├ü, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din p─âm├ónt o plant─â (adult─â) ╚Öi a o planta definitiv ├«n alt loc; a r─âs─âdi. ÔÖŽ A aduce ╚Öi a face s─â se aclimatizeze o plant─â sau un animal ├«n alt─â regiune dec├ót aceea unde tr─âie╚Öte de obicei. ÔÖŽ Fig. A adapta, a ├«mp─âm├ónteni o institu╚Ťie, un obicei etc. 2. A ├«nlocui printr-o interven╚Ťie chirurgical─â un ╚Ťesut sau un organ bolnav cu alt ╚Ťesut sau organ s─ân─âtos de acela╚Öi fel. ÔÇô Din fr. transplanter, lat. transplantare.
TRANSPLANT├üRE, transplant─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a transplanta ╚Öi rezultatul ei; transplanta╚Ťie. ÔÇô V. transplanta.
TRANSPLANT├ü, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plant─â adult─â din p─âm├«nt ╚Öi a o planta ├«n alt loc; a r─âs─âdi. Dup─â ce r─âsadurile au fost transplantate ├«n ghivecele nutritive, au fost ├«ngrijite ├«n r─âsadni╚Ťe p├«n─â c├«nd s-au dezvoltat ├«ndeajuns. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2898. ÔÖŽ A duce ╚Öi a face s─â se aclimatizeze o plant─â sau un animal ├«n alt─â regiune dec├«t aceea unde tr─âie╚Öte de obicei. ÔÖŽ A ├«nlocui un ╚Ťesut sau un organ bolnav cu un ╚Ťesut sau un organ de acela╚Öi fel, printr-o interven╚Ťie chirurgical─â. Avem acelea╚Öi rezultate, dac─â transplant─âm animalului cu tiroida extirpat─â, o alt─â tiroid─â... de la alt animal. ANATOMIA 242. 2. Fig. A adopta, a ├«mp─âm├«nteni. Aceast─â ╚Öcoal─â, cu toate ├«ncerc─ârile noii direc╚Ťiuni din Ia╚Öi de a o transplanta la noi, are pu╚Ťini sor╚Ťi de a g─âsi aderen╚Ťi. MACEDONSKI, O. IV 70.
TRANSPLANT├üRE, transplant─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a transplanta ╚Öi rezultatul ei. Transplant─âri, grefe de ╚Ťesuturi sau chiar de organe au fost f─âcute ╚Öi ├«n afar─â din organism cu particule deta╚Öate de ╚Ťesuturi. MARINESCU, P. A. 54.
!transplantá (a ~) (tran-splan-/trans-plan-) vb., ind. prez. 3 transplanteáză
!transplantáre (tran-splan-/trans-plan-) s. f., g.-d. art. transplantắrii; pl. transplantắri
transplant├í vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transplant├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. transplante├íz─â
transplantáre s. f. (sil. mf. trans-) plantare
TRANSPLANT├ü vb. 1. v. planta. 2. v. replanta. 3. v. grefa. 4. a adapta, a ├«mp─âm├ónteni. (~ o institu╚Ťie, un obicei.)
TRANSPLANTÁRE s. 1. v. plantare. 2. v. replantare. 3. (MED.) grefare, grefă, transplant. (~ unui organ.)
TRANSPLANT├ü vb. I. tr. 1. A scoate o plant─â dintr-un loc ╚Öi a o planta ├«n alt loc; a r─âs─âdi. ÔÖŽ (Fig.) A adapta, a ├«mp─âm├ónteni o institu╚Ťie, un obicei etc. 2. A ├«nlocui printr-o inerven╚Ťie chirurgical─â un ╚Ťesut, un organ bolnav, cu altul s─ân─âtos ╚Öi de acela╚Öi fel. [< fr. transplanter].
TRANSPLANT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a transplanta ╚Öi rezultatul ei; transplanta╚Ťie. [< transplanta].
TRANSPLANT├ü vb. tr. 1. a scoate o plant─â dintr-un loc ╚Öi a o planta ├«n alt loc; a r─âs─âdi. ÔŚŐ (fig.) a adapta, a ├«mp─âm├ónteni o institu╚Ťie, un obicei etc. 2. a ├«nlocui printr-o interven╚Ťie chirurgical─â un ╚Ťesut sau un organ bolnav cu altul s─ân─âtor. 3. (fig.) a transfera, a transporta. (< fr., engl. transplanter, lat. transplantare)
A TRANSPLANT├ü ~├ęz tranz. 1) (legume, flori ╚Öi alte culturi) A scoate din ser─â, din r─âsadni╚Ť─â sau din pepinier─â ╚Öi a planta ├«n alt loc; a r─âs─âdi. 2) (plante, animale) A muta ├«n alt─â regiune sau ├«n alt mediu (├«n vederea aclimatiz─ârii). 3) fig. (obiceiuri, idei, institu╚Ťii etc.) A muta dintr-un loc ├«n altul, f─âc├ónd s─â prind─â r─âd─âcini; a ├«mp─âm├ónteni. 4) med. (╚Ťesuturi, organe bolnave) A ├«nlocui pe cale chirurgical─â. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter
transplant├á v. 1. a scoate o plant─â, un arbore din locul ├«n care se afl─â ╚Öi a-l replanta aiurea; 2. fig. a face s─â treac─â dintrÔÇÖo ╚Ťar─â ├«ntrÔÇÖalta.
*transplant├ęz v. tr. (lat. transplantare, d. trans, dincolo, ╚Öi plantare, a planta). R─âs─âdesc, scot de unde crescuse ╚Öi pun s─â creasc─â a─şurea. Fig. Str─âmut: Tra─şan a transplantat rasa latin─â ├«n Dacia.
TRANSPLANTA vb. 1. a planta, a pune, a r─âs─âdi, a s─âdi, (rar) a sem─âna, (pop.) a pres─âdi, (prin Munt.) a pros─âdi, (Transilv.) a r─âst─âvi, (├«nv.) a ├«mpl├«nta, a pl─ânt─âlui, a str─âplanta. (A ~ noi puie╚Ťi.) 2. a replanta. (A ~ o plant─â ├«ntr-un sol mai bogat.) 3. (MED.) a grefa. (A ~ un organ.) 4. a adapta, a ├«mp─âm├«nteni. (~ o institu╚Ťie, un obicei.)
TRANSPLANTARE s. 1. plantare, plantat, punere, pus, r─âs─âdire, r─âs─âdit, s─âdire, s─âdit, (rar) transplanta╚Ťie, (pop.) pres─âdire, (├«nv.) planta╚Ťie. (~ puie╚Ťilor.) 2. replantare. (~ unei plante ├«ntr-un sol mai bogat.) 3. (MED.) grefare, gref─â, transplant. (~ unui organ.)
transplant├í vb. I 1973 (fig.) Transporta v. lumiduct (din fr. transplanter; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)

Transplantare dex online | sinonim

Transplantare definitie

Intrare: transplanta
transplanta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: trans-
Intrare: transplantare
transplantare substantiv feminin
  • silabisire: trans-