Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru transplanta╚Ťie

TRANSPLANT├ü╚ÜIE, transplanta╚Ťii, s. f. (Rar) Transplantare. ÔÇô Din fr. transplantation.
TRANSPLANT├ü╚ÜIE, transplanta╚Ťii, s. f. (Rar) Transplantare. ÔÇô Din fr. transplantation.
!transplant├í╚Ťie (rar) (tran-splan-, -╚Ťi-e/trans-plan-) s. f., art. transplant├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. transplant├í╚Ťiei; pl. transplant├í╚Ťii, art. transplant├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
transplant├í╚Ťie s. f. (sil. mf. trans-) planta╚Ťie
TRANSPLANTÁȚIE s. v. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare.
TRANSPLANT├ü╚ÜIE s.f. 1. (Agr.) Mutarea dintr-un loc ├«ntr-altul a unei plante; aclimatizarea, ├«ntr-o regiune, a unor plante sau (p. ext.) a unor animale: transplantare. ÔÖŽ Aducerea dinafar─â ╚Öi ├«mp─âm├óntenirea unor institu╚Ťii sau obiceiuri. 2. (Med.) ├Änlocuirea pe cale chirurgical─â a unui ╚Ťesut sau a unui organ bolnav. [Gen. -iei. / < fr. transplantation].
TRANSPLANTÁȚIE s. f. transplantare. (< fr. transplantation)
transplanta╚Ťie s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. R─éS─éDIRE. R─éS─éDIT. S─éDIRE. S─éDIT. TRANSPLANTARE.

Transplanta╚Ťie dex online | sinonim

Transplanta╚Ťie definitie

Intrare: transplanta╚Ťie
transplanta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: trans-