TRANSPLANTÁȚIE, transplantații, s. f. (Rar) Transplantare. – Din fr. transplantation.

TRANSPLANTÁȚIE, transplantații, s. f. (Rar) Transplantare. – Din fr. transplantation.

!transplantáție (rar) (tran-splan-, -ți-e/trans-plan-) s. f., art. transplantáția (-ți-a), g.-d. art. transplantáției; pl. transplantáții, art. transplantáțiile (-ți-i-)

transplantáție s. f. (sil. mf. trans-) plantație

TRANSPLANTÁȚIE s. v. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare.

TRANSPLANTÁȚIE s.f. 1. (Agr.) Mutarea dintr-un loc într-altul a unei plante; aclimatizarea, într-o regiune, a unor plante sau (p. ext.) a unor animale: transplantare. ♦ Aducerea dinafară și împământenirea unor instituții sau obiceiuri. 2. (Med.) Înlocuirea pe cale chirurgicală a unui țesut sau a unui organ bolnav. [Gen. -iei. / < fr. transplantation].

TRANSPLANTÁȚIE s. f. transplantare. (< fr. transplantation)

transplantație s. v. PLANTARE. PLANTAT. PUNERE. PUS. RĂSĂDIRE. RĂSĂDIT. SĂDIRE. SĂDIT. TRANSPLANTARE.