transpirare definitie

2 intrări

20 definiții pentru transpirare

TRANSPIRÁ, transpír, vb. I. Intranz. 1. A secreta și a elimina sudoarea prin porii pielii; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. (Fam.) A ieși la suprafață, a reieși, a se afla, a se auzi (o știre secretă, un zvon etc.). – Din fr. transpirer.
TRANSPIRÁRE s. f. Acțiunea de a transpira, transpirație. – V. transpira.
TRANSPIRÁ, transpír, vb. I. Intranz. 1. A secreta și a elimina sudoarea prin porii pielii; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. (Fam.) A ieși la suprafață, a reieși, a se afla, a se auzi (o știre secretă, un zvon etc.). – Din fr. transpirer.
TRANSPIRÁRE s. f. Acțiunea de a transpira; transpirație. – V. transpira.
TRANSPIRÁ, transpír, vb. I. Intranz. 1. A elimina prin porii pielii sudoarea; a se acoperi cu sudoare; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. A ieși la suprafață, a reieși, a se vădi. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă, durerea e difuză, vagă; transpiră din ea atîta nesiguranță. GHEREA, ST, CR. III 393. Genul acesta place prin coloritul descripției, prin aerul curat și sănătos de cîmp, de flori, de naivitate, ce transpiră din el. DEMETRESCU, O. 159. ♦ A se afla, a se auzi. N-a transpirat nimic din ceea ce au vorbit amîndoi.
!transpirá (a ~) vb., ind. prez. 3 transpíră
transpirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. transpír, 3 sg. și pl. transpíră
transpiráre s. f. (sil. mf. -spi-), g.-d. art. transpirării
TRANSPIRÁ vb. v. afla, auzi.
TRANSPIRÁ vb. a asuda, a (se) înnăduși, a năduși. (A ~ din cauza căldurii.)
TRANSPIRÁ vb. I. intr. 1. A elimina sudoare prin porii pielii; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. (Fig.) A ieși la suprafață, a reieși, a emana. ♦ A se auzi, a se afla. [P.i. transpír. / < fr. transpirer, cf. lat. trans – dincolo, spirare – a exala].
TRANSPIRÁRE s.f. Faptul de a transpira; transpirație. [< transpira].
TRANSPIRÁ vb. intr. 1. a elimina sudoare prin porii pielii; a asuda. ◊ a se forma picături de apă la suprafața unui element de construcție. 2. (despre plante) a elimina apă sub formă de vapori. 3. (fig.) a ieși la suprafață, a reieși, a emana. ◊ a se auzi. (< fr. transpirer)
A TRANSPIRÁ transpír intranz. 1) A elimina sudoare; a asuda. 2) (despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3) fig. (despre idei, planuri, sentimente, secrete) A ieși la suprafață; a deveni cunoscut. [Sil. trans-pi-] /<fr. transpirer
transpirà v. 1. a năduși, a ieși din corp prin pori; 2. se zice de corpul însuș: transpiră mult; 3. fig. a începe a fi cunoscut: știrea transpirase deja.
*transpír, a v. intr. (mlat. transspiro, -spiráre, d. trans, dincolo, și spirare, a sufla. V. a-spir, su-spin). Ĭes pin porĭ, transud: sudoarea transpiră. Asud (impropriŭ și de prisos pe românește). Fig. Ajung la urechile lumiĭ: să nu transpire nimic din planu nostru!
*transpirațiúne f. (mlat. transpirátio, -ónis). Acțiunea de a transpira. Sudoare (impropriŭ și de prisos pe românește). – Și -áție și -áre.
TRANSPIRA vb. a asuda, a (se) înnăduși, a năduși. (A ~ din cauza căldurii.)
transpira vb. v. AFLA. AUZI.
transpira pers. a III-a sg. transpiră v. i. (d. o informație, un secret etc.) a ieși la suprafață, a se afla

transpirare dex

Intrare: transpira
transpira verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -spi-
Intrare: transpirare
transpirare substantiv feminin
  • silabisire: -spi-