transpirație definitie

12 definiții pentru transpirație

TRANSPIRÁȚIE, transpirații, s. f. Faptul de a transpira; transpirare. ♦ (Concr.) Secreție eliminată prin porii pielii; sudoare, nădușeală. ♦ (Concr.) Vapori de apă eliminați de către plante. – Din fr. transpiration.
TRANSPIRÁȚIE, transpirații, s. f. Faptul de a transpira; transpirare. ♦ (Concr.) Secreție eliminată prin porii pielii; sudoare, nădușeală. ♦ (Concr.) Vapori de apă eliminați de către plante. – Din fr. transpiration.
TRANSPIRÁȚIE, transpirații, s. f. Faptul de a transpira. 1. Nădușeală, sudoare. 2. Eliminare de apă, sub formă de vapori, de către plante. Plantele atacate de rugini pierd excesiv apa prin transpirație. SĂVULESCU, M. U. I 150.
!transpiráție (-ți-e) s. f., art. transpiráția (-ți-a), g.-d. art. transpiráției; pl. transpiráții, art. transpiráțiile (-ți-i-)
transpiráție s. f. (sil. -ți-e; mf. -spi-), art. transpiráția (sil. ți-a), g.-d. art. transpiráției; pl. transpiráții, art. transpiráțiile (sil. -ți-i-)
TRANSPIRÁȚIE s. apă, înnădușeală, nădușeală, sudoare, (rar) sudație, (reg.) asud, năbușeală, năduf. (E plin de ~ din cauza efortului.)
TRANSPIRÁȚIE s.f. Faptul de a transpira; transpirare; nădușeală, sudoare; exsudație. [Gen. -iei. / cf. fr. transpiration].
TRANSPIRÁȚIE s. f. 1. faptul de a transpira. ◊ nădușeală, sudoare; exsudație. 2. eliminare de vapori de apă de către plante. 3. ieșirea sub formă de vapori a apei din sol. (< fr. transpiration)
TRANSPIRÁȚIE ~i f. Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat prin porii pielii; sudoare. [G.-D. transpirației] /<lat. transpiratio, ~onis, fr. transpiration
transpirați(un)e f. nădușeală, exalațiune ce se operă pe suprafața pielii.
*transpirațiúne f. (mlat. transpirátio, -ónis). Acțiunea de a transpira. Sudoare (impropriŭ și de prisos pe românește). – Și -áție și -áre.
TRANSPIRAȚIE s. apă, înnădușeală, nădușeală, sudoare, (rar) sudație, (reg.) asud, năbușeală, năduf. (E plin de ~ din cauza efortului.)

transpirație dex

Intrare: transpirație
transpirație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. -spi-