TRANSPERÁNT, transperante, s. n. Stor. – Cf. fr. transparent.

TRANSPERÁNT, transperante, s. n. Stor. – Cf. fr. transparent.

TRANSPERÁNT, transperante, s. n. Stor. Profita ca un copil și se strecura la răcoare pe jețul din colț lîngă transperantul lăsat. BASSARABESCU, V. 40. Dan ridică transperantul. Afară era moină. VLAHUȚĂ, O. A. III 72.

!transperánt (stor) s. n., pl. transperánte

transperánt (stor) s. n. (sil. mf. trans-), pl. transperánte

TRANSPERÁNT s. v. stor.

TRANSPERÁNT s.n. Stor, jaluzea. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. transparent].

TRANSPERÁNT s. n. stor. (< fr. transperent)

TRANSPERÁNT ~e n. Perdea de protecție (care poate fi ridicată sau lăsată în jos cu ajutorul unei sfori sau al unui resort) folosită contra căldurii și a luminii soarelui; stor. /<fr. transparent

*transparént, -ă adj. (mlat. transpárens, -éntis. V. a-parent). Pin care se vede fără nicĭ o întunecare, absolut străveziŭ (ca apa limpede, geamurile obișnuite ș. a.). Pin care se vede puțin: pînză transparentă. Fig. Ușor de priceput: aluziune transparentă. S. n., pl. e, 1. Hîrtie cu liniĭ drepte negre care se pune supt hîrtia pe care scriĭ ca să ducĭ rîndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus. transparént). Perdea de pînză saŭ și de bețișoare (stor) pusă în cadru ferestreĭ. (La început, s’aŭ numit așa jaluziile, care-s în adevăr transparente. În Munt. se zice și transperant, ceĭa ce e vulgar). Adv. În mod transparent: a vorbi prea transparent.

TRANSPERANT s. stor. (Trage ~ la geam.)