Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru transmitere

TRANSM├ŹTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ÔÖŽ A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ÔÖŽ A comunica ceva cu ajutorul unui post emi╚Ť─âtor de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face s─â ajung─â la altul, a trece din om ├«n om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoan─â la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radia╚Ťii, de unde etc. ÔÖŽ Refl. (Despre energie, radia╚Ťii, unde etc.) A trece dintr-un loc ├«n altul; a se propaga. 5. A comunica o mi╚Öcare de la o ma╚Öin─â la alta sau de la un organ al unei ma╚Öini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] ÔÇô Din fr. transmettre, lat. transmittere.
TRANSM├ŹTERE, transmiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) transmite ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. transmite.
TRANSM├ŹTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ÔÖŽ A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ÔÖŽ A comunica ceva cu ajutorul unui post emi╚Ť─âtor de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face s─â ajung─â la altul, a trece din om ├«n om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoan─â la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radia╚Ťii, de unde etc. ÔÖŽ Refl. (Despre energie, radia╚Ťii, unde etc.) a trece dintr-un loc ├«n altul; a se propaga. 5. A comunica o mi╚Öcare de la o ma╚Öin─â la alta sau de la un organ al unei ma╚Öini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] ÔÇô Din fr. transmettre, lat. transmittere.
TRANSM├ŹTERE, transmiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) transmite ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. transmite.
TRANSM├ŹTE, transm├şt, vb. III. Tranz. 1. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, unei scrisori etc. Grigore ├«i mul╚Ťumi, transmi╚Ť├«nd mul╚Ťumiri ╚Öi Nadinei. REBREANU, R. I 250. ÔÖŽ A aduce la cuno╚Ötin╚Ť─â, a comunica ceva. ╚śtirea trecu din ureche ├«n ureche, transmis─â la to╚Ťi membrii familiei. C. V. 9. Transmise b─âtr├«nului complimente prietene╚Öti de la Gavrila╚Ö. REBREANU, R. I 206. 2. A comunica cu ajutorul unui post emi╚Ť─âtor de radio sau de telegraf; a emite. Radiojurnalul de duminec─â transmite ╚Ötirile cele mai importante ale s─âpt─âm├«nii. BARANGA, I. 167. Postul de radio transmite... muzic─â simfonic─â. STANCU, U.R.S.S. 153. Am primit depe╚Öa ta din Ploie╚Öti, azi, mar╚Ťi diminea╚Ť─â, aici la Lipsca, transmis─â din Berlin, de unde ├«╚Ťi telegrafiasem ieri. CARAGIALE, O. VII 260. 3. A face s─â treac─â, s─â ajung─â la altul, a comunica, a propaga, a ├«mp─ârt─â╚Öi. Veacul trecut ╚Öi genera╚Ťia care ne-a precedat ne-au transmis o icoan─â m─ârea╚Ť─â a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 59. ├Ämi vei spune negre╚Öit dac─â novela mea merit─â s─â fie transmis─â posterit─â╚Ťii. GANE, N. III 143. ÔŚŐ Refl. pas. B─âtr├«nul vorbe╚Öte ├«ncet, cu emo╚Ťie ╚Öi aceast─â emo╚Ťie ni se transmite. STANCU, U.R.S.S. 87. Prin poezie s-au transmis genera╚Ťiilor posterioare toate experien╚Ťele ce na╚Ťia omeneasc─â ╚Öi-a tras din ├«nt├«mpl─ârile ╚Öi din cercetarea naturii lucrurilor. BOLLIAC, O. 34. 4. A trece un bun, un drept etc. de la o persoan─â la alta. 5. A comunica o mi╚Öcare de la o ma╚Öin─â la alta sau de la un organ al unei ma╚Öini la altul. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. transmisei, part. transmis.
TRANSM├ŹTERE, transmiteri, s. f. Ac╚Ťiunea de a transmite.
!transm├şte (a ~) (tran-smi-/trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. transm├şt, 1 pl. transm├ştem; conj. prez. 3 s─â transm├şt─â; ger. transmi╚Ťß║ąnd; part. transm├şs
!transm├ştere (tran-smi-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transm├şterii; pl. transm├şteri
transm├şte vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. transm├şt, 1 pl. transm├ştem, perf. s. 1 sg. transmis├ęi, 1 pl. transm├şser─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. transm├şt─â; part. transm├şs
transm├ştere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transm├şterii; pl. transm├şteri
TRANSM├ŹTE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (├«nv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele nout─â╚Ťi.) 2. a prezenta. (├Ä╚Ťi ~ salut─ârile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salut─âri de la...) 4. v. ├«nm├óna. 5. v. preda. 6. v. ├«mp─ârt─â╚Öi. 7. v. anun╚Ťa. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din m├ón─â ├«n m├ón─â.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din m├ón─â ├«n m├ón─â.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. r─âsp├óndi. 13. v. propaga. 14. v. emite.
TRANSM├ŹTERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor ve╚Öti.) 2. v. ├«nm├ónare. 3. v. predare. 4. v. ├«mp─ârt─â╚Öire. 5. trecere, (fam.) pasare. (~ scrisorii din m├ón─â ├«n m├ón─â.) 6. v. transmisiune. 7. v. r─âsp├óndire. 8. (FIZ.) emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radia╚Ťiilor.)
TRANSM├ŹTE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ÔÖŽ A comunica ceva. 2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. tr. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane. 4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i. transm├şt, part. -is. / < lat. transmittere, cf. fr. transmettre].
TRANSM├ŹTERE s.f. Ac╚Ťiunea de a transmite ╚Öi rezultatul ei; transmisiune; ├«nm├ónare, remitere; comunicare. [< transmite].
TRANSM├ŹTE vb. I. tr. 1. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ÔÖŽ a comunica ceva. 2. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane. II. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica. (< fr. transmettre, lat. transmittere)
A TRANSM├ŹTE transm├şt tranz. 1) (ceva cuiva) A trimite indirect; a da printr-un intermediar. 2) (╚Ötiri, informa╚Ťii) A aduce la cuno╚Ötin╚Ť─â publicului larg; a emite; a comunica; a relata; a difuza. 3) (lumin─â, c─âldur─â, sunete, mirosuri etc.) A face s─â cuprind─â spa╚Ťii tot mai largi; a r─âsp├óndi; a difuza; a propaga. 4) A face s─â treac─â de la un obiect la altul. 5) tehn. (mi╚Öc─âri, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv; a imprima. [Sil. trans-mi-] /<fr. transmettre, lat. transmittere
transmite v. 1. a face s─â treac─â, sÔÇÖajung─â undeva: a transmite un ordin; 2. a ceda: a transmite un drept; 3. a se propaga: sunetul se transmite ├«n linie dreapt─â.
*transm├şt, -m├şs, a -m├şte v. tr. (lat. transmittere, d. trans, dincolo, ╚Öi mittere, a trimete. V. ad-mit). Trimet, fac s─â ajung─â ceva undeva: a transmite un ordin. Cedez, da┼ş: a transmite o proprietate. Fig. Da┼ş pin molipsire: a transmite holera. Da┼ş pin mo╚Ötenire calit─â╚Ťile sa┼ş defectele: p─ârin╚Ťi─ş transmit copiilor caracterele lor. V. refl. M─â propag: lumina se transmite ├«n linie dreapt─â.
TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (├«nv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele nout─â╚Ťi.) 2. a prezenta. (├Ä╚Ťi ~ salut─ârile lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salut─âri de la...) 4. a da, a ├«ncredin╚Ťa, a ├«nm├«na, a ├«ntinde, a preda, a remite, (livr.) a confia, (├«nv.) a ├«ncrede, a paradosi, a prid─âdi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 5. a depune, a ├«nainta, a ├«nm├«na, a preda, a prezenta, a remite, (pop.) a b─âga. (I-a ~ ├«ntreaga documenta╚Ťie.) 6. a ├«mp─ârt─â╚Öi. (S─â-╚Ťi ~ unele impresii fugare.) 7. a anun╚Ťa, a comunica, a vesti, (├«nv. ╚Öi reg.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 8. a da, a trece. (~ scrisoarea din m├«n─â ├«n m├«n─â.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din m├«n─â ├«n m├«n─â.) 10. (JUR.) a transfera. (A ~ cuiva un drept.) 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. a circula, a se extinde, a se ├«mpr─â╚Ötia, a se ├«ntinde, a se l─â╚Ťi, a se propaga, a se r─âsp├«ndi, (├«nv.) a se r─â╚Öchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gur─â ├«n gur─â.) 13. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) ├«mpr─â╚Ötia, a (se) ├«ntinde, a (se) l─â╚Ťi, a (se) propaga, a (se) r─âsp├«ndi, (rar) a (se) vehicula, (├«nv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (╚śtirea s-a ~ peste tot.) 14. (FIZ.) a se propaga. (Undele se ~ ├«n spa╚Ťiu.) 15. a emite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de und─â.)
TRANSMITERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor ve╚Öti.) 2. ├«ncredin╚Ťare, ├«nm├«nare, predare, remitere, (├«nv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism ├«nv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 3. depunere, ├«naintare, ├«nm├«nare, predare, prezentare, remitere, (├«nv.) paradosire, paradosit. (~ situa╚Ťiei solicitate.) 4. ├«mp─ârt─â╚Öire. (~ unor opinii.) 5. trecere. (~ scrisorii din m├«n─â ├«n m├«n─â.) 6. (JUR.) transfer, transmisiune. (~ de drepturi.) 7. difuzare, propagare, r─âsp├«ndire. (~ unor ╚Ötiri.) 8. emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radia╚Ťiilor.)

Transmitere dex online | sinonim

Transmitere definitie

Intrare: transmite
transmite verb grupa a III-a conjugarea a X-a
  • silabisire: trans-
Intrare: transmitere
transmitere substantiv feminin
  • silabisire: trans-