TRANSMÍTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) A trece dintr-un loc în altul; a se propaga. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

TRANSMÍTERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a (se) transmite și rezultatul ei. – V. transmite.

TRANSMÍTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

TRANSMÍTERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a (se) transmite și rezultatul ei. – V. transmite.

TRANSMÍTE, transmít, vb. III. Tranz. 1. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, unei scrisori etc. Grigore îi mulțumi, transmițînd mulțumiri și Nadinei. REBREANU, R. I 250. ♦ A aduce la cunoștință, a comunica ceva. Știrea trecu din ureche în ureche, transmisă la toți membrii familiei. C. V. 9. Transmise bătrînului complimente prietenești de la Gavrilaș. REBREANU, R. I 206. 2. A comunica cu ajutorul unui post emițător de radio sau de telegraf; a emite. Radiojurnalul de duminecă transmite știrile cele mai importante ale săptămînii. BARANGA, I. 167. Postul de radio transmite... muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. Am primit depeșa ta din Ploiești, azi, marți dimineață, aici la Lipsca, transmisă din Berlin, de unde îți telegrafiasem ieri. CARAGIALE, O. VII 260. 3. A face să treacă, să ajungă la altul, a comunica, a propaga, a împărtăși. Veacul trecut și generația care ne-a precedat ne-au transmis o icoană măreață a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 59. Îmi vei spune negreșit dacă novela mea merită să fie transmisă posterității. GANE, N. III 143. ◊ Refl. pas. Bătrînul vorbește încet, cu emoție și această emoție ni se transmite. STANCU, U.R.S.S. 87. Prin poezie s-au transmis generațiilor posterioare toate experiențele ce nația omenească și-a tras din întîmplările și din cercetarea naturii lucrurilor. BOLLIAC, O. 34. 4. A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. – Forme gramaticale: perf. s. transmisei, part. transmis.

TRANSMÍTERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de a transmite.

!transmíte (a ~) (tran-smi-/trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transmít, 1 pl. transmítem; conj. prez. 3 să transmítă; ger. transmițấnd; part. transmís

!transmítere (tran-smi-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmíterii; pl. transmíteri

transmíte vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transmít, 1 pl. transmítem, perf. s. 1 sg. transmiséi, 1 pl. transmíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. transmítă; part. transmís

transmítere s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transmíterii; pl. transmíteri

TRANSMÍTE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăți.) 2. a prezenta. (Îți ~ salutările lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutări de la...) 4. v. înmâna. 5. v. preda. 6. v. împărtăși. 7. v. anunța. 8. a da, a trece, (fam.) a pasa. (~ scrisoarea din mână în mână.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mână în mână.) 10. v. transfera. 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. v. răspândi. 13. v. propaga. 14. v. emite.

TRANSMÍTERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor vești.) 2. v. înmânare. 3. v. predare. 4. v. împărtășire. 5. trecere, (fam.) pasare. (~ scrisorii din mână în mână.) 6. v. transmisiune. 7. v. răspândire. 8. (FIZ.) emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiațiilor.)

TRANSMÍTE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A comunica ceva. 2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. tr. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane. 4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i. transmít, part. -is. / < lat. transmittere, cf. fr. transmettre].

TRANSMÍTERE s.f. Acțiunea de a transmite și rezultatul ei; transmisiune; înmânare, remitere; comunicare. [< transmite].

TRANSMÍTE vb. I. tr. 1. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ a comunica ceva. 2. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane. II. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica. (< fr. transmettre, lat. transmittere)

A TRANSMÍTE transmít tranz. 1) (ceva cuiva) A trimite indirect; a da printr-un intermediar. 2) (știri, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a emite; a comunica; a relata; a difuza. 3) (lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A face să cuprindă spații tot mai largi; a răspândi; a difuza; a propaga. 4) A face să treacă de la un obiect la altul. 5) tehn. (mișcări, impulsuri etc.) A comunica unui corp, unui dispozitiv; a imprima. [Sil. trans-mi-] /<fr. transmettre, lat. transmittere

transmite v. 1. a face să treacă, s’ajungă undeva: a transmite un ordin; 2. a ceda: a transmite un drept; 3. a se propaga: sunetul se transmite în linie dreaptă.

*transmít, -mís, a -míte v. tr. (lat. transmittere, d. trans, dincolo, și mittere, a trimete. V. ad-mit). Trimet, fac să ajungă ceva undeva: a transmite un ordin. Cedez, daŭ: a transmite o proprietate. Fig. Daŭ pin molipsire: a transmite holera. Daŭ pin moștenire calitățile saŭ defectele: părințiĭ transmit copiilor caracterele lor. V. refl. Mă propag: lumina se transmite în linie dreaptă.

TRANSMITE vb. 1. a comunica, a spune, a zice, (înv.) a parastisi, (fig.) a servi. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăți.) 2. a prezenta. (Îți ~ salutările lui.) 3. a-i duce. (A-i ~ salutări de la...) 4. a da, a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 5. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a remite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație.) 6. a împărtăși. (Să-ți ~ unele impresii fugare.) 7. a anunța, a comunica, a vesti, (înv. și reg.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 8. a da, a trece. (~ scrisoarea din mînă în mînă.) 9. a purta, a trece. (~ paharul din mînă în mînă.) 10. (JUR.) a transfera. (A ~ cuiva un drept.) 11. a trece. (Maladia s-a ~ de la unul la altul.) 12. a circula, a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul se ~ din gură în gură.) 13. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 14. (FIZ.) a se propaga. (Undele se ~ în spațiu.) 15. a emite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.)

TRANSMITERE s. 1. comunicare, trimitere. (~ unor vești.) 2. încredințare, înmînare, predare, remitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 3. depunere, înaintare, înmînare, predare, prezentare, remitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 4. împărtășire. (~ unor opinii.) 5. trecere. (~ scrisorii din mînă în mînă.) 6. (JUR.) transfer, transmisiune. (~ de drepturi.) 7. difuzare, propagare, răspîndire. (~ unor știri.) 8. emitere. (~ unui program radiofonic.) 9. transmisiune. (Curea de ~; ~ radiațiilor.)