TRANSMÍSIE s. f. v. transmisiune.

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-. – Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

TRANSMÍSIE s. f. v. transmisiune.

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

TRANSMÍSIE s. f. v. transmisiune.

TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. (Și în forma transmisie) I. Faptul de a transmite, transmitere. 1. Emisiune radiofonică. 2. (Jur.) Trecerea unui lucru, a unui drept de la o persoană la alta. II. (Tehn.; mai ales în forma transmisie) Ansamblul organelor cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. Se pun în mișcare motoarele, încep să se învîrtească, pe transmisii, curelele, începe duduitul mașinilor. PAS, L. II 57. ◊ Curea de transmisie v. curea. – Variantă: transmísie s. f.

!transmísie (tran-smi-si-e/trans-mi-)/transmisiúne1 (tran-smi-si-u-/trans-mi-) (transmitere, mecanism) s. f., art. transmísia (-si-a)/transmisiúnea, g.-d. art. transmísiei/transmisiúnii; pl. transmísii/transmisiúni, art. transmísiile/transmisiúnile

!transmisiúne2 (mil., jur.) (tran-smi-si-u-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni

transmísie s. f., pl. transmísii

transmisiúne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni

transmisiúne (sil. -si-u-)/transmísie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisiúnea/transmísia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisiúnii/transmísiei; pl. transmisiúni/transmísii

TRANSMISIÚNE s. 1. transmitere. (Curea de ~; ~ radiațiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) emisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) transport. (ă energiei electromagnetice.)

Transmisie ≠ recepție

TRANSMÍSIE s.f. 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. 2. V. transmisiune. [Gen. -iei. / < fr. transmission].

TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

TRANSMÍSIE s. f. ansamblu de organe de mașină, mecanisme, dispozitive cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ la altul. (< fr. transmission)

TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)

TRANSMISIÚNE ~i f. 1) Comunicare de la emițător spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoană la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmite mișcarea (de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission

transmisi(un)e f. 1. acțiunea de a transmite și rezultatul acestei acțiuni; 2. circulațiune sau negociațiune de titluri; 3. comunicațiune de mișcare dela un organ la altul.

*transmisiúne f. (lat. transmissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a transmite. Curea de transmisiune, curea pusă pe doŭă roate ale uneĭ mașinĭ p. ca învîrtiturile (forța) să se transmită la cea cu diametru maĭ mare. – Și -ísie.

TRANSMISIUNE s. 1. transmitere. (Curea de ~; ~ radiațiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. emisiune. (~ radiofonică.)