Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru transmisie

TRANSM├ŹSIE s. f. v. transmisiune.
TRANSMISI├ÜNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radia╚Ťiilor, a undelor dintr-un loc ├«n altul, f─âr─â deplasarea surselor acestora. ÔÖŽ Emisiune radiofonic─â. ÔÖŽ Trupe (sau unit─â╚Ťi etc.) de transmisiuni = trupe specializate ├«n executarea ╚Öi asigurarea leg─âturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoan─â la alta. II. (├Än forma transmisie) Ansamblu de organe de ma╚Öini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul c─ârora se transmite mi╚Öcarea de la un organ de ma╚Öin─â la altul sau de la o ma╚Öin─â la alta. [Pr.: -si-u-. ÔÇô Var.: transm├şsie s. f.] ÔÇô Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.
TRANSM├ŹSIE s. f. v. transmisiune.
TRANSMISI├ÜNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radia╚Ťiilor, a undelor dintr-un loc ├«n altul, f─âr─â deplasarea surselor acestora. ÔÖŽ Emisiune radiofonic─â. ÔÖŽ Trupe (sau unit─â╚Ťi etc.) de transmisiuni = trupe specializate ├«n executarea ╚Öi asigurarea leg─âturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoan─â la alta. II. (├Än forma transmisie) Ansamblu de organe de ma╚Öini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul c─ârora se transmite mi╚Öcarea de la un organ de ma╚Öin─â la altul sau de la o ma╚Öin─â la alta. [Pr.: -si-u-, ÔÇô Var.: transm├şsie s. f.] ÔÇô Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.
TRANSM├ŹSIE s. f. v. transmisiune.
TRANSMISI├ÜNE, transmisiuni, s. f. (╚śi ├«n forma transmisie) I. Faptul de a transmite, transmitere. 1. Emisiune radiofonic─â. 2. (Jur.) Trecerea unui lucru, a unui drept de la o persoan─â la alta. II. (Tehn.; mai ales ├«n forma transmisie) Ansamblul organelor cu ajutorul c─ârora se transmite mi╚Öcarea de la un organ de ma╚Öin─â la altul sau de la o ma╚Öin─â la alta. Se pun ├«n mi╚Öcare motoarele, ├«ncep s─â se ├«nv├«rteasc─â, pe transmisii, curelele, ├«ncepe duduitul ma╚Öinilor. PAS, L. II 57. ÔŚŐ Curea de transmisie v. curea. ÔÇô Variant─â: transm├şsie s. f.
!transm├şsie (tran-smi-si-e/trans-mi-)/transmisi├║ne1 (tran-smi-si-u-/trans-mi-) (transmitere, mecanism) s. f., art. transm├şsia (-si-a)/transmisi├║nea, g.-d. art. transm├şsiei/transmisi├║nii; pl. transm├şsii/transmisi├║ni, art. transm├şsiile/transmisi├║nile
!transmisi├║ne2 (mil., jur.) (tran-smi-si-u-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmisi├║nii; pl. transmisi├║ni
transm├şsie s. f., pl. transm├şsii
transmisi├║ne (mil., jur.) s. f. (sil. -si-u-; mf. trans-) g.-d. art. transmisi├║nii; pl. transmisi├║ni
transmisi├║ne (sil. -si-u-)/transm├şsie (transmitere, ansamblu de mecanisme) (mf. trans-) s. f. (sil. -si-e; mf. trans-), art. transmisi├║nea/transm├şsia (sil.-si-a), g.-d. art. transmisi├║nii/transm├şsiei; pl. transmisi├║ni/transm├şsii
TRANSMISI├ÜNE s. 1. transmitere. (Curea de ~; ~ radia╚Ťiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) emisiune. (~ radiofonic─â.) 4. (FIZ.) transport. (─â energiei electromagnetice.)
Transmisie Ôëá recep╚Ťie
TRANSM├ŹSIE s.f. 1. Dispozitiv cu ajutorul c─âruia se transmite mi╚Öcarea de la un organ de ma╚Öin─â la altul sau de la o ma╚Öin─â la alta. 2. V. transmisiune. [Gen. -iei. / < fr. transmission].
TRANSMISI├ÜNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare ├«ntre un post emi╚Ť─âtor ╚Öi un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonic─â. ÔÖŽ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de leg─âtur─â utilizate de unit─â╚Ťile militare ├«n timpul opera╚Ťiilor. ÔŚŐ Trupe de transmisiuni = trupe specializate ├«n executarea ╚Öi asigurarea leg─âturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].
TRANSM├ŹSIE s. f. ansamblu de organe de ma╚Öin─â, mecanisme, dispozitive cu ajutorul c─ârora se transmite mi╚Öcarea de la un organ la altul. (< fr. transmission)
TRANSMISI├ÜNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare ├«ntre un post emi╚Ť─âtor ╚Öi un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonic─â. ÔŚŐ (mil.; pl.) trupe specializate ├«n executarea ╚Öi asigurarea leg─âturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)
TRANSMISI├ÜNE ~i f. 1) Comunicare de la emi╚Ť─âtor spre receptor (prin radio, telefon, telegraf etc.). 2) jur. Trecere a unui drept sau a unui bun de la o persoan─â la alta. 3) Dispozitiv cu ajutorul c─âruia se transmite mi╚Öcarea (de la un organ de ma╚Öin─â la altul sau de la o ma╚Öin─â la alta). [G.-D. transmisiunii; Sil. trans-mi-si-u-; Var. transmisie] /<fr. transmission
transmisi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a transmite ╚Öi rezultatul acestei ac╚Ťiuni; 2. circula╚Ťiune sau negocia╚Ťiune de titluri; 3. comunica╚Ťiune de mi╚Öcare dela un organ la altul.
*transmisi├║ne f. (lat. transmissio, -├│nis. V. misiune). Ac╚Ťiunea de a transmite. Curea de transmisiune, curea pus─â pe do┼ş─â roate ale une─ş ma╚Öin─ş p. ca ├«nv├«rtiturile (for╚Ťa) s─â se transmit─â la cea cu diametru ma─ş mare. ÔÇô ╚śi -├şsie.
TRANSMISIUNE s. 1. transmitere. (Curea de ~; ~ radia╚Ťiilor.) 2. (JUR.) transfer, transmitere. (~ de drepturi.) 3. emisiune. (~ radiofonic─â.)

Transmisie dex online | sinonim

Transmisie definitie

Intrare: transmisiune
transmisiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-; mf. trans-
transmisie substantiv feminin