Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru transmigrație

TRANSMIGRÁȚIE, transmigrații, s. f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp. – Din fr. transmigration, lat. transmigratio.
TRANSMIGRÁȚIE, transmigrații, s. f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp. – Din fr. transmigration, lat. transmigratio.
TRANSMIGRÁȚIE, transmigrații, s. f. (În anumite credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp.
!transmigráție (tran-smi-gra-ți-e/trans-mi-) s. f., art. transmigráția (-ți-a), g.-d. art. transmigráției; pl. transmigráții, art. transmigráțiile (-ți-i-)
transmigráție s. f. (sil. -ți-e; mf. trans-), art. transmigráția (sil. -ți-a), g.-d. art. transmigráției; pl. transmigráții, art. transmigráțiile (sil. -ți-i-)
TRANSMIGRÁȚIE s.f. (În unele credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp ar trece, după moarte, în alt corp; metempsihoză. [Gen. -iei. / cf. fr. transmigration, lat. transmigratio].
TRANSMIGRÁȚIE s. f. metempsihoză. (< fr. transmigration, lat. transmigratio)
TRANSMIGRÁȚIE f. (în religia budistă) Concepție conform căreia, după moarte, sufletul trece dintr-un corp în altul. [G.-D. transmigrației; Sil. trans-mi-gra-ți-e] /<fr. transmigration, lat. transmigratio
*transmigrațiúne f. (lat. transmigrátio, -ónis). Emigrare dincolo. Metempsihoză. – Și -áție și -áre.
transmigráție, transmigrații s. f. 1. Mutare, deplasare în masă dintr-o țară într-alta pentru o perioadă de timp sau definitiv; emigrare, transmigrare. 2. (În unele credințe religioase) Concepție potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece în alt corp; transmigrare. [Var.: (înv.) transmigrațiúne s. f.] – Din fr. transmigration.

transmigrație definitie

transmigrație dex

Intrare: transmigrație
transmigrație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. trans-