transmițător definitie

16 definiții pentru transmițător

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.
TRANSMIȚĂTÓR1, transmițătoare, s. n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice.
TRANSMIȚĂTÓR2, -OÁRE, transmițători, -oare, adj. Care transmite, care face să treacă de la unul la altul; emițător.
!transmițătór1 (tran-smi-/trans-mi-) adj. m., pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre
!transmițătór2 (tran-smi-/trans-mi-) s. n., pl. transmițătoáre
transmițătór adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transmițătóri; f. sg. și pl. transmițătoáre
transmițătór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transmițătoáre
TRANSMIȚĂTÓR adj. emițător.
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].
TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)
TRANSMIȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care transmite. /a transmite + suf. ~tor
TRANSMIȚĂTÓR2 ~oáre n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. /a transmite + suf. ~tor
transmițător n. aparat ce transmite semnalele telegrafice sau sunetele telefonice.
*transmițătór, -oáre adj. și s. Care transmite. S. n., pl. oare. Aparat care transmite (semnale optice, electrice ș. a.).
TRANSMIȚĂTOR adj. emițător, (rar) emisiv. (Stație ~.)

transmițător dex

Intrare: transmițător
transmițător adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: trans-