TRANSLUCÍD, -Ă, translucizi, -de, adj. Care este parțial transparent, lăsând lumina să treacă fără a permite să se distingă contururile sau detaliile obiectelor. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

TRANSLUCÍD, -Ă, translucizi, -de, adj. Care este parțial transparent, putând fi străbătut de un fascicul de radiații electromagnetice, mai ales de un fascicul de raze de lumină, pe care le împrăștie parțial, astfel încât, privind prin corpul sau mediul respectiv, nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea opusă. – Din fr. translucide, lat. translucidus.

TRANSLUCÍD, -Ă, translucizi, -de, adj. (Despre un obiect) Care lasă să treacă prin el lumina, difuzînd-o parțial, astfel încît nu se pot distinge contururile sau detaliile obiectelor aflate înapoi. Geamuri pătrate erau acoperite cu hîrtie translucidă. CĂLINESCU, E. O. I 8. ◊ (Adverbial) Razele lungi ale crepusculului de mai incendiau ferestrele înflorate translucid dinspre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 114.

!translucíd (tran-slu-/trans-lu-) adj. m., pl. translucízi; f. translucídă, pl. translucíde

translucíd adj. m. (sil. mf. trans-) lucid

TRANSLUCÍD adj. (FIZ.) (rar) semiopac, semitransparent. (Mediu ~.)

TRANSLUCÍD, -Ă adj. (Despre un corp sau mediu) Care permite trecerea luminii, împiedicând însă vederea clară prin el a unui obiect; mat. [< fr. translucide, cf. lat. translucidus].

TRANSLUCÍD, -Ă adj. (despre corpuri, medii) care permite trecerea luminii, împiedicând însă vederea clară prin el a unui obiect. (< fr. translucide, lat. translucidus)

TRANSLUCÍD ~dă (~zi, ~de) (despre corpuri, materiale etc.) Care lasă să treacă lumina, fără a permite ca obiectele să fie distinse clar; diafan. [Sil. trans-lu-] /<fr. translucide

*translúcid, -ă adj. (lat. translúcidus, d. trans, dincolo, și lucidus, luminos. V. lucid). Semitransparent, străveziŭ: farfuriile de porțelan îs translucide, ĭar cele de faĭanță opace.

TRANSLUCID adj. (FIZ.) (rar) semitransparent. (Mediu ~.)