TRANSILVÁN, -Ă, transilvani, -e, adj. Transilvănean. – Din lat. transylvanus.

TRANSILVÁN, -Ă, transilvani, -e, adj. Transilvănean. – Din lat. transylvanus.

TRANSILVÁN2, -Ă, transilvani, -e, s. m. și f. Transilvănean2. Aici este o aluzie atît de naivă și de adevărată, că-ți stoarce lacrimi; și trebuia un transilvan... să o exprime. BOLINTINEANU, O. 359.

TRANSILVÁN1, -Ă, transilvani, -e, adj. (Învechit) Transilvănean1. În o depărtare aproape egală de la hotarele turce, transilvane și moldovene, se află satul Jiliște. HASDEU, I. V. 84.

transilván adj. m., pl. transilváni; f. transilvánă, pl. transilváne

transilván adj. m. (sil. tran-), pl. transilváni; f. sg. transilvánă, pl. transilváne

TRANSILVÁN adj. v. ardelean, ardelenesc, transilvănean.

TRANSILVÁN ~ă (~i, ~e) v. TRANSILVĂNEAN I. [Sil. tran-sil-] /<lat. transilvanus

*Transilván, -ă și (ob.) Transilvăneán, -eáncă s. (d. Transilvania). Ardelean.

transilvan adj. v. ARDELEAN. ARDELENESC. TRANSILVĂNEAN.

ASOCIAȚIUNEA TRANSILVANĂ PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN (ASTRA), organizație culturală a românilor din Transilvania înființată la 23 oct. / 4 nov. 1861, la Sibiu. A avut un important rol cultural și politic în lupta pentru eliberarea națională a românilor transilvăneni, pentru menținerea unității naționale și pregătirea Marii Uniri din 1918. Activitatea ASTRA, prin forma ei instituțională, periodic revăzută și imbunătățită a contribuit la îndrumarea și susținerea celor mai diverse manifestări ale vieții sociale, economice, cultural-științifice și artistice. A editat revistele: „Transilvania” și „Țara noastră”; a inițiat colecțiile: „Biblioteca populară”, „Biblioteca tineretului” și „Biblioteca profesiunilor industriale”; a înființat un muzeu etnografic și o editură. A tipărit „Enciclopedia română”, 3 vol. (1898-1904), coordonată de Corneliu Diaconovici. Prin structura ei organizatorică, împărțită din 1868, pe „desparțaminte”, ASTRA a primit printre membrii ei, alături de românii din Transilvania și reprezentanți din celelalte provincii românești. Primul președinte: episcopul Andrei Șaguna, urmat, de-a lungul anilor de: Vasile L. Popa, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ion Micu Moldovanu, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca Șuluțiu, Andrei Bărseanu, Vasile Goldiș ș.a. Și-a încetat activitatea în 1946.