Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru transigent

TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, -ntis, fr. transigeant.
TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, -ntis, fr. transigeant.
TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Rar, în opoziție cu intransigent) Care cedează ușor, care face ușor concesii și compromisuri; conciliant, împăciuitor. Alții, mai transigenți, sînt gata să spuie că arta e folositoare. GHEREA, ST. CR. I 296.
transigént adj. m., pl. transigénți; f. sg. transigéntă, pl. transigénte
TRANSIGÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care cedează ușor, care face concesii; conciliant, împăciuitor. [< transige].
TRANSIGÉNT, -Ă adj. care cedează ușor, face concesii, compromisuri; conciliant. (< lat. transigens, după fr. transigeant)
TRANSIGÉNT ~tă (~ți, ~te) rar Care face concesii; caracterizat prin admiterea compromisurilor. /<fr. transigens
*transigént, -ă adj. (lat. tránsigens, -éntis. V. intransigent). Care transige.

Transigent dex online | sinonim

Transigent definitie

Intrare: transigent
transigent adjectiv