transhumanță definitie

10 definiții pentru transhumanță

TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de animale (îndeosebi de oi) vara la pășunile de la munte și toamna spre cele de la șes. – Din fr. transhumance.
TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrație periodică a păstorilor și a turmelor (de oi), primăvara de la șes la munte sau de la sud spre nord și toamna de la munte la șes sau de la nord spre sud, în vederea asigurării hranei pentru animale. – Din fr. transhumance.
TRANSHUMÁNȚĂ, transhumanțe, s. f. Migrațiune periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. Ocupația de predilecție a majorității romînilor de peste munți a fost păstoritul, pe care l-au practicat sub forma transhumanței. IORDAN, L. R. 16.
transhumánță (trans-hu-) s. f., g.-d. art. transhumánței; pl. transhumánțe
transhumánță s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transhumánței; pl. transhumánțe
TRANSHUMÁNȚĂ s.f. Trecere periodică a păstorilor și a turmelor de oi, vara de la șes la munte și iarna de la munte la șes. [< fr. transhumance, cf. lat. trans – peste, humus – pământ].
TRANSHUMÁNȚĂ s. f. deplasare sezonieră a păstorilor și a turmelor (de oi) primăvara, vara de la șes la munte și toamna de la munte la șes. (< fr. transhumance)
TRANSHUMÁNȚĂ ~e f. Migrație periodică a păstorilor cu turmele de oi, vara la munte și iarna la șes, în vederea asigurării pășunatului. [G.-D. transhumanței] /<fr. transhumance
transhumanță f. trecerea ciobanilor cu vitele primăvara, dela câmp la munte, pentru pășunat, iar toamna, dela munte la câmp, spre a scăpa de asprimea iernii (= fr. transhumance): mocani ardeleni, aflători prin Ialomița și Dobrogea, datorează transhumantei prezența lor în aceste locuri.
*transhuméz v. intr. (fr. transhumer, d. sp. trashumar, d. tras, lat. trans, dincolo, și humus, pămînt. V. înhumez). Emigrez temporar cu turmele de la șes la munte și înapoĭ.

transhumanță dex

Intrare: transhumanță
transhumanță substantiv feminin
  • silabisire: trans-