TRANSGRÉSA, transgresez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să treacă dincolo de o limită; a încălca o lege, un regulament etc. – Din fr. transgresser.

TRANSGRESÁRE, transgresări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a transgresa. – V. transgresa.

TRANSGRESÁ, transgresez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să treacă dincolo de o limită; a încălca o lege, un regulament etc. – Din fr. transgresser.

TRANSGRESÁRE, transgresări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a transgresa – V. transgresa.

*transgresá (a ~) (livr.) (tran-sgre-/trans-gre-) vb., ind. prez. 3 transgreseáză

transgresá vb., ind. prez. 1 sg. transgreséz, 3 sg. și pl. transgreseáză

transgresáre s. f., pl. transgresări

TRANSGRESÁ vb. I. tr. (Liv.) A trece dincolo de o limită, a cotropi. [< fr. transgresser, cf. lat. transgredior – a trece dincolo].

TRANSGRESÁ vb. tr. a invada, a face să treacă dincolo de o limită; a viola o lege, un regulament. (< fr. transgresser)

A TRANSGRESÁ ~éz tranz. livr. (ordine, obligații, legi etc.) A trece cu vederea în mod expres; a nu respecta. /<fr. transgresser

*transgreséz v. tr. (d. transgresiune, saŭ lat. transgressus, pășit dincolo; fr. transgresser). Înfrîng, calc, violez: nu transgresa legea!