TRANSFÚZIE, transfuzii, s. f. Administrare pe cale intravenoasă a unei cantități de sânge, proaspăt sau conservat, recoltat de la un donator. – Din fr. transfusion.

TRANSFÚZIE, transfuzii, s. f. Introducere în scop terapeutic a unei cantități de sânge sau de plasmă sangvină în vinele unui bolnav sau ale unui accidentat. – Din fr. transfusion.

TRANSFÚZIE, transfuzii, s. f. Introducere a unei cantități de sînge, de ser fiziologic sau de plasmă sanguină în vinele aparatului circulator al unui organism, în scop terapeutic. Transfuziile cu sînge integral sau cu plasmă sînt indicate în arsuri grave. NICOLAU-MAISLER, D. V. 113. Încearcă, dacă vrei, transfuzia. Un sînge viu și curat ar putea face o minune. DELAVRANCEA, T. 241.

!transfúzie (tran-sfu-zi-e/trans-fu-) s. f., art. transfúzia (-zi-a), g.-d. art. transfúziei; pl. transfúzii, art. transfúziile (-zi-i-)

transfúzie s. f. (sil. -zi-e; mf. trans-), art. transfúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. transfúziei; pl. transfúzii, art. transfúziile (sil. -zi-i-)

TRANSFÚZIE s.f. Introducere în venele unui bolnav a unei cantități de sânge, de ser fiziologic sau de plasmă sanguină. [Gen. -iei. / < fr. transfusion, cf. lat. trans – dincolo, fusio – vărsare].

TRANSFÚZIE s. f. introducere, în scop terapeutic, a unei cantități de sânge sau de plasmă sangvină în venele unui bolnav. (< fr. transfusion)

TRANSFÚZIE ~i f. Metodă de tratament medical, constând în administrarea, pe cale intravenoasă, a unei cantități de sânge, de ser fiziologic sau de plasmă sangvină. [G.-D. transfuziei; Sil. trans-fu-zi-e] /<fr. transfusion

*transfuziúne f. (lat. transfúsio, -ónis, d. trans, dincolo, și fusio, vărsare. V. fuziune). Trecerea unuĭ lichid dintr’un recipient în altu saŭ a sîngeluĭ (pin operațiune) de la un animal la altu.