transformare definitie

28 definiții pentru transformare

TRANSFORMÁ, transform, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând unele elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.
TRANSFORMÁRE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. – V. transforma.
TRANSFORMÁ, transfórm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.
TRANSFORMÁRE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. – V. transforma.
TRANSFORMÁ, transfórm, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, a da alt aspect, altă formă; a face să treacă de la o stare la alta; a preface, a preschimba, a schimba. Maiakovski însă a constituit acea lovitură hotărîtoare, care transformă dorința și visul în acțiune concretă. BENIUC, P. 46. Fostul Palat de Iarnă a fost transformat în muzeu de către Puterea sovietică. STANCU, U.R.S.S. 120. ♦ A schimba caracterul cuiva. În trei ani de cînd nu se văzuse, capitala îl transformase. C. PETRESCU, C. V. 51. ◊ Refl. Nici pînă azi nu-mi dau seama cum o ființă se poate transforma total în cîțiva ani. BART, E. 224. 2. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbînd anumite elemente și păstrînd altele, potrivit unei anumite formule. A transforma o figură prin asemănare înseamnă a construi o figură asemenea cu cea dată, într-un raport de asemănare dat. GEOMETRIA, P. 158. ♦ (Fiz.; Chim.) A produce o succesiune de stări în care variază mărimile unui sistem fizico-chimic.
TRANSFORMÁRE, transformări, s. f. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei. 1. Trecere de la o stare la alta; prefacere, schimbare. De altfel își încetase apariția, tocmai cînd anunța importante transformări. C. PETRESCU, C. V. 145. În mijlocul transformării noastre naționale și politice... sîntem chemați a hotărî și chestiunea socială. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 2. (Mat.) Construirea unui echivalent al unei figuri date sau al unei valori prin schimbarea anumitor elemente și păstrarea altora, potrivit unei anumite formule. Există și alte transformări ce schimbă cubul în sferă, nu numai continue dar și derivabile sau analitice. VRĂNCEANU, G. D. II 334.
!transformá (a ~) (tran-sfor-/trans-for-) vb., ind. prez. 3 transfórmă
!transformáre (tran-sfor-/trans-for-) s. f., g.-d. art. transformắrii; pl. transformắri
transformá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfórm, 3 sg. și pl. transfórmă
transformáre s. f. (sil. mf. trans-) formare
TRANSFORMÁ vb. 1. v. metamorfoza. 2. a (se) preface, a (se) schimba, (înv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea în uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. v. modifica. 5. v. face. 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. („N” intervocalic s-a ~.) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.)
TRANSFORMÁRE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adâncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (~ labialelor.)
A se transforma ≠ a se menține
TRANSFORMÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba forma, înfățișarea, a da sau a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba. ♦ (Mat.) A construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele. [P.i. transfórm. / < fr. transformer, cf. lat. transformare].
TRANSFORMÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) transforma și rezultatul ei; transformație. ♦ Lovitură la jocul de rugbi, acordată echipei care a reușit o încercare. 2. (Mat.) Corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. [< transforma].
TRANSFORMÁ vb. tr., refl. a(-și) schimba forma, înfățișarea; a da, a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba. ◊ (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimbând anumite elemente și păstrând altele. (< fr. transformer, lat. transformare)
TRANSFORMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) transforma. ◊ (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare. 2. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează. 3. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte. (< transforma)
A TRANSFORMÁ transfórm tranz. 1) A face să se transforme; a schimba; a preface; a preschimba; a modifica; a converti. 2) (valori, funcții, construcții sintactice etc.) A echivala cu un alt corespondent, schimbând unele elemente și păstrând altele. [Sil. trans-for-] /<fr. transformer, lat. transformare
A SE TRANSFORMÁ mă transfórm intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se schimba; a se preface; a se modifica; a se preschimba. 2) (despre persoane) A-și schimba caracterul, felul de a fi; a se modifica (în bine). /<fr. transformer, lat. transformare
transformà v. 1. a da o formă nouă; 2. fig. a schimba natura, caracterul, modul de a fi; 3. a-și schimba forma, caracterul.
transformare f. 1. trecerea dela o formă la alta: transformarea omidei în fluture; 2. fig. schimbare completă de caracter.
*transfórm și -éz, a v. tr. (lat. transformare). Prefac, metamorfozez, schimb forma: a transforma o casă în spital.
*transformațiúne f. (lat. transformátio, -ónis). Acțiunea de a transforma. – Și -áție, dar ob. -áre.
TRANSFORMA vb. 1. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.) 2. a (se) preface, a (se) schimba, (înv.) a (se) prăvăli. (A ~ marea în uscat.) 3. a deveni, a se face, a se preface. (Totul s-a ~ în scrum.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a schimba. (A ~ un text.) 5. a face, a preface, a schimba. (Băutura din om te ~ în neom.) 6. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se schimba. („N” intervocalic s-a ~.) 7. (FON.) a se modifica, a se preface, a se schimba, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 8. a (se) preface, a (se) schimba, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.)
TRANSFORMARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (~ labialelor.)
transformáre s. f. (sport) Lovitură la rugbi acordată echipei care a reușit un eseu ◊ „[...] au înscris G., C. și I. – eseuri, B. – transformare.R.l. 18 XI 86 p. 5 (din transforma; DEX – alte sensuri, DN3)
OMNIA MUTANTUR, NIHIL INTERIT (lat.) totul se transformă, nimic nu piere – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XV, 165.
TRANSFORMÁRE s. f. (< transformá < fr. transformer, cf. lat. transformare): schimbare (prefacere) a formei, a înfățișării, a aspectului sau a conținutului, a valorii unei părți de vorbire sau de propoziție, a unei propoziții sau a vorbirii în general. Se poate vorbi astfel despre t. unei părti de propoziție într-o propoziție corespunzătoare și, invers, despre t. unei propoziții într-o parte de propoziție corespunzătoare; despre t. unei propoziții simple într-o propoziție dezvoltată și, invers, despre t. unei propoziții dezvoltate într-o propoziție simplă; despre t. vorbirii directe, dialogate, în vorbire indirectă și, invers, despre t. vorbirii indirecte în vorbire directă etc. Uneori t. presupune atât schimbarea unor trăsături, cât și păstrarea altora. În unele cazuri, ea are în vedere dezvoltarea sau restrângerea unităților. Termen folosit și în sintagma exercițiu de t. (v. exercíțiu). În gramatica generativă, t. este o operație care leagă lanțul structurii de adâncime de lanțul structurii de suprafață; prin ea se ajunge de la conținutul mesajului intenționat la un enunț real.

transformare dex

Intrare: transforma
transforma verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: trans-
Intrare: transformare
transformare substantiv feminin
  • silabisire: trans-