TRANSFORMÁȚIE, transformații, s. f. (Înv.) Transformare. [Var.: (înv.) transformațiúne s. f.] – Din fr. transformation, lat. transformatio, -onis.

TRANSFORMAȚIÚNE s. f. v. transformație.

TRANSFORMÁȚIE, transformații, s. f. (Înv.) Transformare. [Var.: (înv.) transformațiúne s. f.] – Din fr. transformation, lat. transformatio, -onis.

TRANSFORMAȚIÚNE s. f. v. transformație.

TRANSFORMÁȚIE, transformații, s. f. (Și în forma transformațiune) Transformare. Din punctul de vedere fizic există aceleași transformațiuni continue, căci nu poate exista vreodată în celula vie o stare de echilibru perfect. MARINESCU, P. A. 56. Din transformații în transformații, omenirea merge într-un progres continuu. BĂLCESCU, O. II 10. – Variantă: (învechit) transformațiúne s. f.

TRANSFORMAȚIÚNE s. f. v. transformație.

!transformáție (înv.) (tran-sfor-, -ți-e/trans-for-) s. f., art. transformáția (-ți-a-), g.-d. transformáții, art. transformáției; pl. transformáții (-ți-i-)

transformáție s. f. (sil. mf. trans-) formație

TRANSFORMÁȚIE s. v. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.

TRANSFORMÁȚIE s.f. (Liv.) Transformare. [Gen. -iei, var. transformațiune s.f. / < fr. transformation, lat. transformatio, rus. transformațiia].

TRANSFORMAȚIÚNE s.f. v. transformație.

*transformațiúne f. (lat. transformátio, -ónis). Acțiunea de a transforma. – Și -áție, dar ob. -áre.

transformație s. v. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MODIFICARE. PREFACERE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE.