transfigurat definitie

14 definiții pentru transfigurat

TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.
TRANSFIGURÁT, -Ă, transfigurați, -te, adj. Schimbat (în mod esențial) la înfățișare, la față (sub influența unei emoții) – V. transfigura.
TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.
TRANSFIGURÁT, -Ă, transfigurați, -te, adj. Schimbat (în mod esențial) la înfățișare, la față (sub influența unei emoții) – V. transfigura.
TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, expresia feței (cuiva). În cinci minute fu transfigurat, ca întotdeauna cînd citea. C. PETRESCU, Î. II 103. 2. A da altă înfățișare, alt aspect unui lucru, a face să fie altfel. Luna transfigurează totul. Gardurile strîmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atît de urîte în lumina soarelui. IBRĂILEANU, A. 15. Sadoveanu zugrăvește necontenit natura pictural, dar în același timp cum o vede copila, adică transfigurată de concepția ei. id. S. 6. ◊ Refl. În două zile capitala se transfigurase. C. PETRESCU, Î. II 179.
TRANSFIGURÁT, -Ă, transfigurați,-te, adj. Schimbat la față (sub influența unei emoții). Îl găsii pe Vater Hermann transfigurat, vibrător, impetuos! GALACTION, O. I 234. Peruianu, transfigurat, frumos, surîdea cătînd țintă în ochii Anei. VLAHUȚĂ, O. A. III 85.
!transfigurá (a ~) (tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 3 transfigureáză
transfigurá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfiguréz, 3 sg. și pl. transfigureáză
TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba expresia, înfățișarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].
TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. a(-și) schimba expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)
A TRANSFIGURÁ ~éz tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurer
A SE TRANSFIGURÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta o altă înfățișare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-și schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurer
transfigurà v. a schimba la față, a lua o altă figură.
*transfiguréz v. tr. (lat. transfigurare). Schimb fața unuĭ om: bucuria îl transfigurase.

transfigurat dex

Intrare: transfigurat
transfigurat adjectiv
Intrare: transfigura
transfigura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: trans-