TRANSFIGURÁȚIE, transfigurații, s. f. Transfigurare. – Din fr. transfiguration, lat. transfiguratio.

TRANSFIGURÁȚIE, transfigurații, s. f. Transfigurare. – Din fr. transfiguration, lat. transfiguratio.

!transfiguráție (înv.) (tran-sfi-, -ți-e/trans-fi-) s. f., art. transfiguráția (-ți-a), g.-d. transfiguráții, art. transfiguráției; pl. transfiguráții, art. transfiguráțiile (-ți-i-)

transfiguráție s. f. (sil. mf. trans-) figurație

TRANSFIGURÁȚIE s. v. transfigurare.

TRANSFIGURÁȚIE s.f. Tranfigurare. [Gen. -iei. / cf. fr. transfiguration, lat. transfiguratio].

TRANSFIGURÁȚIE s. f. transfigurare. (< fr. transfiguration, lat. transfiguratio)

*transfigurațiúne f. (lat. transfigurátio, -ónis). Acțiunea de a transfigura. Sărbătoarea Schimbăriĭ la față (6 Aŭgust). – Și -áție, dar ob. -áre.

TRANSFIGURAȚIE s. transfigurare.