transfer definitie

2 intrări

25 definiții pentru transfer

TRANSFÉR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert.
TRANSFERÁ, transfer, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. + Tranz. A transmite un drept. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere, o transmitere de energie, de căldură etc. de la un sistem fizic sau tehnic la altul. – Din fr. transférer.
TRANSFÉR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. – Din fr. transfert.
TRANSFERÁ, transfér, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. ♦ Tranz. A transmite (un act, un drept etc.) de la cineva la altcineva. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem la altul. – Din fr. transférer.
TRANSFÉR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera; mutare dintr-un loc într-altul, transferare. Să vedem numai dacă iese cu preaviz sau cu transfer. V. ROM. ianuarie 1954, 123. ♦ (Jur.) Transmitere a unor drepturi sau obligații cu respectarea anumitor formalități.
TRANSFERÁ, transfér, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o persoană) A muta dintr-o localitate în alta sau de la o instituție la alta, a face să-și schimbe locul de muncă. Doream să fiu transferat undeva lîngă Tulcea. SADOVEANU, P. M. 106. ◊ Refl. M-am transferat la altă unitate. ♦ (Cu privire la acte, obiecte, drepturi etc.) A transmite de la cineva la altcineva. 2. A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem la altul.
!transfér s. n., pl. transféruri
!transferá (a ~) vb., ind. prez. 3 transféră
transfér s. n. (sil. mf. trans-), pl. transféruri
transferá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfér, 3 sg. și pl. transféră
TRANSFÉR s. 1. v. mutare. 2. v. transmisiune. 3. v. schimb.
TRANSFERÁ vb. 1. v. muta. 2. v. transmite.
TRANSFÉR s.n. 1. Transferare. ♦ Transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligații de la o persoană la alta, respectând anumite formalități. 2. (Psih.) Mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 3. (Tehn.) Trecere a energiei de la un generator la un receptor. ♦ Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substanță chimică la alta. [Pl. -ruri, -re. / < fr. transfert].
TRANSFERÁ vb. I. tr., refl. A (se) muta dintr-o localitate în alta sau de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă. ♦ tr. A transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.). [P.i. transfér, 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. transférer, cf. lat. transferre].
TRANSFÉR s. b. 1. transferare. ◊ (sport) mutare a unui jucător profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligații de la o persoană la alta. ◊ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale și oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parâme și macarale asemănătoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament în altul, fără distrugerea înregistrării originale. (< fr. transfert)
TRANSFERÁ vb. I. tr., refl. a (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă. II. tr. a transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.). ◊ (cont.) a face să treacă o sumă dintr-un cont în altul, prin virament. (< fr. transférer)
TRANSFÉR ~uri n. v. A TRANSFERA și A SE TRANSFERA.~ de drepturi transmisiune de drepturi. [Sil. trans-fer] /<fr. transfert
A TRANSFERÁ transfér tranz. 1) A face să se transfere. 2) (sume de bani, drepturi) A face să treacă de la o persoană sau de la o instituție la alta. 3) (energii) A face să treacă de la un generator la un receptor. [Sil. trans-fe-] /<fr. transférer
A SE TRANSFERÁ mă transfér intranz. A trece de la un loc de lucru la altul; a se muta. /<fr. transférer
transferà v. 1. a face să treacă dintr’un loc într’altul; 2. fig. a ceda altuia: a transfera un drept cuiva.
1) *transfér n., pl. urĭ (fr. transfert). Jur. Com. Acțiunea de a transfera (de a transporta, a muta) un drept, o posesiune de la unu la altu. – Maĭ bine translațiune.
2) *transfér, a v. tr. (fr. transférer, d. lat. transferre, translatum, a duce dincolo. V. con-fer, pre-fer). Permut: a transfera un funcționar. Transmit o posesiune (rentă, acțiunĭ ș. a.).
TRANSFER s. 1. mutare, mutat, permutare, permutație, strămutare, strămutat, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.) 2. (JUR.) transmisiune, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) schimb. (~ de energie.)
TRANSFERA vb. 1. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) strămuta, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiești.) 2. (JUR.) a transmite. (A ~ cuiva un drept.)
MANHATTAN TRANSFER, grup vocal american, constituit în 1969, la New York, avându-i în componență pe Tim Hauser, Laurel Masse (înlocuit de Cheryl Bentyne), Alan Paul și Janis Siegel. Repertoriu instrumental de jazz în versiunea vocală și gospel. Tehnică remarcabilă. Discografie selectivă: „Bodies and Soul”, „The offbeat of Avenues”, „The Best Of” etc.

transfer dex

Intrare: transfer
transfer substantiv neutru
  • silabisire: trans-
Intrare: transfera
transfera verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: trans-