Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru transfer

TRANSF├ëR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. ÔÇô Din fr. transfert.
TRANSFER├ü, transfer, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o institu╚Ťie la alta, f─âr─â desfacerea contractului de munc─â (cu consim╚Ť─âm├óntul sau la cererea salariatului). ÔÖŽ A (se) muta la alt club sportiv, la alt─â echip─â. + Tranz. A transmite un drept. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere, o transmitere de energie, de c─âldur─â etc. de la un sistem fizic sau tehnic la altul. ÔÇô Din fr. transf├ęrer.
TRANSF├ëR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera. ÔÇô Din fr. transfert.
TRANSFER├ü, transf├ęr, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o institu╚Ťie la alta, f─âr─â desfacerea contractului de munc─â (cu consim╚Ť─âm├óntul sau la cererea salariatului). ÔÖŽ A (se) muta la alt club sportiv, la alt─â echip─â. ÔÖŽ Tranz. A transmite (un act, un drept etc.) de la cineva la altcineva. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere de energie, de c─âldur─â etc. de la un sistem la altul. ÔÇô Din fr. transf├ęrer.
TRANSF├ëR, transferuri, s. n. Faptul de a (se) transfera; mutare dintr-un loc ├«ntr-altul, transferare. S─â vedem numai dac─â iese cu preaviz sau cu transfer. V. ROM. ianuarie 1954, 123. ÔÖŽ (Jur.) Transmitere a unor drepturi sau obliga╚Ťii cu respectarea anumitor formalit─â╚Ťi.
TRANSFER├ü, transf├ęr, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o persoan─â) A muta dintr-o localitate ├«n alta sau de la o institu╚Ťie la alta, a face s─â-╚Öi schimbe locul de munc─â. Doream s─â fiu transferat undeva l├«ng─â Tulcea. SADOVEANU, P. M. 106. ÔŚŐ Refl. M-am transferat la alt─â unitate. ÔÖŽ (Cu privire la acte, obiecte, drepturi etc.) A transmite de la cineva la altcineva. 2. A face un schimb, o trecere de energie, de c─âldur─â etc. de la un sistem la altul.
!transf├ęr s. n., pl. transf├ęruri
!transfer├í (a ~) vb., ind. prez. 3 transf├ęr─â
transf├ęr s. n. (sil. mf. trans-), pl. transf├ęruri
transfer├í vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transf├ęr, 3 sg. ╚Öi pl. transf├ęr─â
TRANSFÉR s. 1. v. mutare. 2. v. transmisiune. 3. v. schimb.
TRANSFERÁ vb. 1. v. muta. 2. v. transmite.
TRANSF├ëR s.n. 1. Transferare. ÔÖŽ Transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obliga╚Ťii de la o persoan─â la alta, respect├ónd anumite formalit─â╚Ťi. 2. (Psih.) Mutare a ├«nc─ârc─âturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 3. (Tehn.) Trecere a energiei de la un generator la un receptor. ÔÖŽ Trecere a unui radical, ion, electron etc. de la o substan╚Ť─â chimic─â la alta. [Pl. -ruri, -re. / < fr. transfert].
TRANSFER├ü vb. I. tr., refl. A (se) muta dintr-o localitate ├«n alta sau de la o institu╚Ťie la alta, f─âr─â desfacerea contractului de munc─â. ÔÖŽ tr. A transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte ├«n alta (un lucru, un drept etc.). [P.i. transf├ęr, 3,6 -r─â, conj. -re. / < fr. transf├ęrer, cf. lat. transferre].
TRANSF├ëR s. b. 1. transferare. ÔŚŐ (sport) mutare a unui juc─âtor profesionist de la un club la altul. 2. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obliga╚Ťii de la o persoan─â la alta. ÔŚŐ transmitere de titluri de valori monetare. 3. (psih.) mutare a ├«nc─ârc─âturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul. 4. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul. 5. (mar.) transbordare de materiale ╚Öi oameni cu ajutorul unui dispozitiv de par├óme ╚Öi macarale asem─ân─âtoare funicularului. 6. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament ├«n altul, f─âr─â distrugerea ├«nregistr─ârii originale. (< fr. transfert)
TRANSFER├ü vb. I. tr., refl. a (se) muta (cu serviciul) de la o institu╚Ťie la alta, f─âr─â desfacerea contractului de munc─â. II. tr. a transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte ├«n alta (un lucru, un drept etc.). ÔŚŐ (cont.) a face s─â treac─â o sum─â dintr-un cont ├«n altul, prin virament. (< fr. transf├ęrer)
TRANSF├ëR ~uri n. v. A TRANSFERA ╚Öi A SE TRANSFERA. ÔŚŐ ~ de drepturi transmisiune de drepturi. [Sil. trans-fer] /<fr. transfert
A TRANSFER├ü transf├ęr tranz. 1) A face s─â se transfere. 2) (sume de bani, drepturi) A face s─â treac─â de la o persoan─â sau de la o institu╚Ťie la alta. 3) (energii) A face s─â treac─â de la un generator la un receptor. [Sil. trans-fe-] /<fr. transf├ęrer
A SE TRANSFER├ü m─â transf├ęr intranz. A trece de la un loc de lucru la altul; a se muta. /<fr. transf├ęrer
transfer├á v. 1. a face s─â treac─â dintrÔÇÖun loc ├«ntrÔÇÖaltul; 2. fig. a ceda altuia: a transfera un drept cuiva.
1) *transf├ęr n., pl. ur─ş (fr. transfert). Jur. Com. Ac╚Ťiunea de a transfera (de a transporta, a muta) un drept, o posesiune de la unu la altu. ÔÇô Ma─ş bine transla╚Ťiune.
2) *transf├ęr, a -├í v. tr. (fr. transf├ęrer, d. lat. transferre, translatum, a duce dincolo. V. con-fer, pre-fer). Permut: a transfera un func╚Ťionar. Transmit o posesiune (rent─â, ac╚Ťiun─ş ╚Ö. a.).
TRANSFER s. 1. mutare, mutat, permutare, permuta╚Ťie, str─âmutare, str─âmutat, transferare. (~ lui cu serviciul la Bac─âu.) 2. (JUR.) transmisiune, transmitere. (~ de drepturi.) 3. (FIZ.) schimb. (~ de energie.)
TRANSFERA vb. 1. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) strămuta, (înv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiești.) 2. (JUR.) a transmite. (A ~ cuiva un drept.)
MANHATTAN TRANSFER, grup vocal american, constituit ├«n 1969, la New York, av├óndu-i ├«n componen╚Ť─â pe Tim Hauser, Laurel Masse (├«nlocuit de Cheryl Bentyne), Alan Paul ╚Öi Janis Siegel. Repertoriu instrumental de jazz ├«n versiunea vocal─â ╚Öi gospel. Tehnic─â remarcabil─â. Discografie selectiv─â: ÔÇ×Bodies and SoulÔÇŁ, ÔÇ×The offbeat of AvenuesÔÇŁ, ÔÇ×The Best OfÔÇŁ etc.

Transfer dex online | sinonim

Transfer definitie

Intrare: transfer
transfer substantiv neutru
  • silabisire: trans-
Intrare: transfera
transfera verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: trans-