Dicționare ale limbii române

20 definiții pentru transcripțiune

TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. 1. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. 2. (În forma transcripțiune) Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiúne s. f.] – Din fr. transcription.
TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.
TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiúne s. f.] – Din fr. transcription.
TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.
TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. 1. Copie. Am aflat că în sulul acela duce el transcripții și prefaceri de cîntări bisericești. SADOVEANU, E. 125. 2. Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. – Variantă: (învechit) transcripțiúne (HASDEU, I. V. 223) s. f.
TRANSCRIPȚIÚNE s. f. v. transcripție.
transcrípție (faptul de a transcrie, transpunere) (-ți-e) s. f., art. transcrípția (-ți-a), g.-d. transcrípții, art. transcrípției; pl. transcrípții, art. transcrípțiile (-ți-i-)
*transcripțiúne (act juridic) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiúnii; pl. transcripțiúni
transcrípție s. f. (sil. tran-, -ți-e), art. transcrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. transcrípției; pl. transcrípții, art. transcrípțiile (sil. -ți-i-)
TRANSCRÍPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)
TRANSCRÍPȚIE s. v. copiat, copie, copiere, reproducere, transcriere.
TRANSCRÍPȚIE s.f. 1. Copie. 2. Formalitate prescrisă de lege, constând în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Gen. -iei, var. transcripțiune s.f. / cf. fr. transcription, lat. transcriptio].
TRANSCRIPȚIÚNE s.f. v. transcripție.
TRANSCRÍPȚIE s. f. 1. transcriere, copie. 2. (muz.) aranjament (1). 3. transcriere (2). (< fr. transcription)
TRANSCRÍPȚIE ~i f. v. A TRANSCRIE. /<fr. transcription
transcripțiune f. 1. acțiunea de a transcrie; 2. lucru transcris; 3. reportarea unei bucăți muzicale dela un instrument la altul; 4. Jur. copie literala a unui act sau a unei sentințe în registrele biuroului de ipotece: transcripțiunea e obligatorie pentru toate actele relative la imobile.
*transcripțiúne f. (lat. transcriptio, -ónis). Acțiunea de a transcrie. Text transcris. – Și -ípție, dar ob. -íere.
TRANSCRIPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)
transcripție s. v. COPIAT. COPIE. COPIERE. REPRODUCERE. TRANSCRIERE.
transcripție 1. Rescriere a unei piese muzicale pentru a fi executată de o altfel de formație* decât cea pentru care a fost scrisă inițial. Spre deosebire de aranjament*, t. nu presupune o intervenție în text. 2. Reducție (pentru pian).

Transcripțiune dex online | sinonim

Transcripțiune definitie

Intrare: transcripție
transcripțiune
transcripție substantiv feminin
  • silabisire: tran-, -ți-e