Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru transcendent

TRANSCEND├ëNT, -─é, transcenden╚Ťi, -te, adj. 1. (Fil.) Care dep─â╚Öe╚Öte, care trece dincolo de orizontul experien╚Ťei sau al ├«ntrebuin╚Ť─ârii teoriei ├«ntr-un domeniu dat; care presupune un principiu exterior ╚Öi superior oric─ârei clase de obiecte. ÔÖŽ (├Än filosofia lui Kant) Care se afl─â dincolo de orice experien╚Ť─â posibil─â, fie c─â este vorba de realit─â╚Ťi (lucruri ├«n sine), fie de principii ale cunoa╚Öterii. ÔŚŐ Care se afl─â mai presus de inteligen╚Ťa obi╚Önuit─â, de lucrurile individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care folose╚Öte calculul diferen╚Ťial ╚Öi integral. ÔÖŽ (Despre unele numere) Care nu poate fi r─âd─âcina unui polinom cu coeficien╚Ťi ra╚Ťionali. ÔÇô Din fr. transcendant, lat. transcendens, -ntis.
TRANSCEND├ëNT, -─é, transcenden╚Ťi, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridic─â dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior ╚Öi superior oric─ârei clase de obiecte. ÔÖŽ (├Än filozofia lui Kant) Care se g─âse╚Öte dincolo de orice experien╚Ť─â posibil─â, care este inaccesibil cunoa╚Öterii bazate pe experien╚Ť─â, care ├«ntrece limitele realit─â╚Ťii. ÔŚŐ Care se afl─â mai presus de inteligen╚Ťa obi╚Önuit─â, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care folose╚Öte calculul diferen╚Ťial ╚Öi integral. ÔÖŽ (Despre unele numere) Care nu poate fi r─âd─âcina unui polinom cu coeficien╚Ťi ra╚Ťionali ÔÇô Din fr. transcendant, lat. transcendens, -ntis.
TRANSCEND├ëNT, -─é, transcenden╚Ťi, -te, adj. 1. (├Än filozofia idealist─â a lui Kant) Care se g─âse╚Öte dincolo de limitele experien╚Ťei, care este inaccesibil cunoa╚Öterii bazate pe experien╚Ť─â, care ├«ntrece limitele realit─â╚Ťii. 2. (Mat.) Care folose╚Öte calculul diferen╚Ťial ╚Öi integral. Geometrie transcendent─â. Analiz─â transcendent─â.
transcend├ęnt (trans-cen-) adj. m., pl. transcend├ęn╚Ťi; f. transcend├ęnt─â, pl. transcend├ęnte
transcend├ęnt adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transcend├ęn╚Ťi; f. sg. transcend├ęnt─â, pl. transcend├ęnte
TRANSCENDÉNT adj. v. metafizic.
TRANSCEND├ëNT, -─é adj. 1. (Fil.) Care se afl─â dincolo de orice domeniu dat, de lumea material─â. 2. (├Än filozofia idealist─â a lui Kant: op. imanent) Care se afl─â dincolo de limitele cunoa╚Öterii experimentale; inaccesibil cunoa╚Öterii bazate pe experien╚Ť─â, care ├«ntrece limitele realit─â╚Ťii. 3. (Mat.; despre numere) Care nu este solu╚Ťia unei ecua╚Ťii algebrice cu coeficien╚Ťi ra╚Ťionali. [Cf. fr. transcendant].
TRANSCEND├ëNT, -─é adj. 1. (fil.) care se afl─â dincolo de orice domeniu dat, de lumea material─â. ÔŚŐ (la Kant) de dincolo de limitele cunoa╚Öterii experimentale; inaccesibil cunoa╚Öterii bazate pe experien╚Ť─â, care dep─â╚Öe╚Öte limitele realit─â╚Ťii. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi r─âd─âcina unui polinom cu coeficien╚Ťii ra╚Ťionali; (despre ecua╚Ťii) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens)
TRANSCEND├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) (├«n opozi╚Ťie cu imanent) 1) Care se afl─â dincolo de limitele unei sfere anumite sau ale lumii materiale ├«n genere. 2) (├«n filozofia lui Kant) Care iese dincolo de lumea empiric─â, fiind inaccesibil cunoa╚Öterii bazate pe experien╚Ť─â. [Sil. trans-cen-] /<fr. transcendant, lat. transcendens
transcendent a. Filoz. care trece peste limitele experien╚Ťei: idei transcendente, cari deriv─â imediat din ra╚Ťiunea pur─â; geometrie transcendent─â, care ├«ntrebuin╚Ťeaz─â infinitul ├«n calculul ei.
*transcend├ęnt, -─â adj. (lat. transc├ęndens, -├ęntis, d. transc├ęndere, a trece dincolo suindu-te [trans, dincolo, ╚Öi sc├índere, a te sui]. V. ascendent). Fil. Care trece de hotaru experien╚Ťe─ş, ─şe╚Öit din ra╚Ťiunea pur─â, sublim, superior: ide─ş transcendente. Geometrie transcendent─â, care se serve╚Öte de calculu integral sa┼ş infinitezimal. Adv. ├Än mod transcendent.
TRANSCENDENT adj. (FILOZ.) metafizic, (înv.) metafizicesc.

Transcendent dex online | sinonim

Transcendent definitie

Intrare: transcendent
transcendent adjectiv
  • silabisire: trans-