Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru transcenden╚Ť─â

TRANSCEND├ëN╚Ü─é s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea g├óndirii de a elabora concepte transcendentale. ÔÇô Din fr. transcendance (dup─â transcendent).
TRANSCEND├ëN╚Ü─é s. f. Calitatea de a fi transcendent (1); calitatea g├óndirii de a elabora concepte transcendentale. ÔÇô Din fr. transcendance (dup─â transcendent).
transcend├ęn╚Ť─â (trans-cen-) s. f., g.-d. art. transcend├ęn╚Ťei
transcend├ęn╚Ť─â s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transcend├ęn╚Ťei
TRANSCEND├ëN╚Ü─é s.f. Calitatea unui lucru de a fi transcendent (1); calitatea g├óndirii de a elabora concepte transcendentale (1). [Cf. fr. transcendance, lat. transcendentia < transcendere ÔÇô a trece peste].
TRANSCEND├ëN╚Ü─é s. f. 1. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este transcendent. 2. (├«n filozofiile religioase) ipostaz─â a divinit─â╚Ťii, care se afl─â deasupra crea╚Ťiilor sale. ÔŚŐ (├«n existen╚Ťialism) situa╚Ťia omului care ├«╚Öi dep─â╚Öe╚Öte condi╚Ťia lui existen╚Ťial─â obi╚Önuit─â; (p. ext.) condi╚Ťie a omului ca fiin╚Ť─â care dep─â╚Öe╚Öte natura. ÔŚŐ (├«n fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul inten╚Ťional de con╚Ötiin╚Ť─â sau prin intui╚Ťie. (< fr. transcendance)
*transcend├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. transcendentia). Fil. Calitatea de a fi transcendent.

Transcenden╚Ť─â dex online | sinonim

Transcenden╚Ť─â definitie

Intrare: transcenden╚Ť─â
transcenden╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: trans-