transbordare definitie

17 definiții pentru transbordare

TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfuri sau persoane dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.
TRANSBORDÁRE, transbordări, s. f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei. – V. transborda.
TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfurile sau oamenii dintr-un tren în altul sau de pe o navă pe alta (continuând călătoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.
TRANSBORDÁRE, transbordări, s. f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei. – V. transborda.
TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. Tranz. A face transbordare. ◊ Intranz. Acesta va porni spre Buftea, se va opri la locul catastrofei și vom transborda. CARAGIALE, M. 143.
TRANSBORDÁRE, transbordări, s. f. Trecere a mărfurilor sau a persoanelor dintr-un vehicul (tren, navă etc.) în altul în cursul unei călătorii (de obicei din cauza întreruperii accidentale a circulației). De la cealaltă păcătoșenie de stație, unde am făcut transbordare pe liniile largi, nu m-am supărat ca acuma. SADOVEANU, M. C. 90.
transbordá (a ~) (trans-bor-) vb., ind. prez. 3 transbordeáză
transbordáre (trans-bor-) s. f., g.-d. art. transbordắrii; pl. transbordắri
transbordá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transbordéz, 3 sg. și pl. transbordeáză
transbordáre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transbordării; pl. transbordări
TRANSBORDÁ vb. I. tr. A trece (călători, mărfuri etc.) dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece cu un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. [< fr. transborder].
TRANSBORDÁRE s.f. Acțiunea de a transborda și rezultatul ei; transbord. [< transborda].
TRANSBORDÁ vb. I. tr. a trece călători, mărfuri dintr-un vapor, tren etc. în altul. ◊ a trece ca un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. II. intr. a schimba trenul sau alt vehicul. (< fr. transborder)
A TRANSBORDÁ ~éz 1. tranz. 1) (călători, mărfuri, încărcături) A trece dintr-un vehicul în altul. 2) (locomotive, vagoane) A trece de pe o linie pe alta (cu ajutorul unui transbordor). 2. intranz. rar A schimba vehiculul în cursul unei călătorii. [Sil. trans-bor-] /<fr. transborder
transbordà v. a transporta dintr’o corabie într’alta, dintr’un tren într’altul.
*transbordéz v. tr. (fr. transborder, d. trans-, dincolo și bord, bord). Transport de pe un bord (saŭ dintr’un tren, dintr’un vagon de tranvaĭ) pe altu. – S cĭocnindu-se de b, se pron. și se poate scrie tranzbordéz.
TRANSBORDARE mutare a pasagerilor sau a mărfurilor dintr-o aeronavă în alta.

transbordare dex

Intrare: transborda
transborda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: trans-
Intrare: transbordare
transbordare substantiv feminin
  • silabisire: trans-