transă definitie

8 definiții pentru transă

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase. – Din fr. transe.
TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare specială de pierdere a voinței în care se găsește o persoană supusă acțiunii hipnozei.
tránsă (stare psihică) s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse
tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse
TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].
TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)
TRÁNSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe

transă dex

Intrare: transă
transă substantiv feminin