trandafiriu definitie

11 definiții pentru trandafiriu

TRANDAFIRÍU, -IE, trandafirii, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea trandafirului; roz. 2. Fig. Adj. Luminos, senin, plin de optimism; cu perspective favorabile. 3. S. n. Culoare trandafirie (1). – Trandafir + suf. -iu.
TRANDAFIRÍU, -ÍE, trandafirii, adj. 1. De culoare roz (ca floarea unor trandafiri). 2. Fig. Luminos, senin, plin de optimism; cu perspective favorabile. – Trandafir + suf. -iu.
TRANDAFIRÍU, -ÍE, trandafirii, adj. 1. De culoarea roză a trandafirului. Răsărea soarele și luceau ca unși c-o vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor. SADOVEANU, O. VII 37. Obrajii erau trandafirii, gura roșie, ochii înviorați. C. PETRESCU, S. 163. Pleoapele-mi căzură grele peste ochi, ca o perdea neagră cu flori de lumină trandafirie. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ (Adverbial) Cerul se lumina trandafiriu. DUMITRIU, N. 53. Prinsul se cumpăni; ochii i se încruntară și partea de sus a feței se coloră ușor trandafiriu subt năvala sîngelui. SADOVEANU, Z. C. 345. ◊ (Substantivat) Cu toții se îndepărtară spre fagii ale căror culmi străluceau de un trandafiriu aprins. DUMITRIU, N. 209. Trandafiriul caișilor pîlpîia ca un revărsat de ziuă. I. BOTEZ, ȘC. 78. 2. Fig. Luminos, senin, plin de optimism. Ne ținteam cu drag ochii spre steagul roșu... iar în sufletul nostru licăreau dulce zorile trandafirii ale unei lumi fericite. PĂUN-PINCIO, P. 125. ◊ (Adverbial) Îndată văzu existența mai trandafiriu. C. PETRESCU, C. V. 123. Cînd ieșii de la d-na Rădeanu, eram un alt om. Vedeam tot trandafiriu. GANE, N. III 121.
trandafiríu adj. m., f. trandafiríe; pl. m. și f. trandafiríi
*trandafiríu s. n., art. trandafiríul
trandafiríu adj. m., f. trandafiríe; pl. m. și f. trandafiríi
TRANDAFIRÍU adj. 1. v. roz. 2. roz, rumen. (Avea un obraz ~.) 3. frez, roșcat, roșiatic. (O rochie ~.) 4. (reg.) ghiurghiuliu, profiriu, (înv.) profir. (Vin ~.)
TRANDAFIRÍU, trandafirie (trandafirii) 1) Care este de culoarea florilor de trandafir; roz. 2) fig. Care este plin de optimism. /trandafir + suf. ~iu
trandafiriu a. roșu ca trandafirul.
trandafiríŭ, -íe adj. Ca trandafiru, roș deschis (fr. rose). V. pembe.
TRANDAFIRIU adj. 1. roz, (rar) rozatic, roziu, (pop. și fam.) pembe, (reg.) rozosin. (De culoare ~. ) 2. roz, rumen. (Avea un obraz ~.) 3. frez, roșcat, roșiatic. (O rochie ~.) 4. (reg.) ghiurghiuliu, profiriu, (înv.) profir. (Vin ~.)

trandafiriu dex

Intrare: trandafiriu
trandafiriu adjectiv