trandafir definitie

45 definiții pentru trandafir

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali cultivați din familia rozaceelor, cu lăstari spinoși și cu flori mari, parfumate, de culori variate, folosite mai ales în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafir-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).
TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).
TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, cu flori roșii, albe sau galbene, cu miros plăcut și cu fructe cărnoase, roșii; crește sălbatic sau se cultivă în grădini, florile lui fiind întrebuințate în industria parfumurilor (Rosa); floarea acestui arbust (v. rujă). Vor cultiva cîteva pogoane de trandafiri și vor trăi toți anii vieții lor din iubire și din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. S-a oprit La trandafiri, și mîna-i dragă S-a-ntins la flori ca să aleagă. COȘBUC, P. II 258. Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. EMINESCU, O. I 72. ◊ (În comparații și metafore) Se cunoaște, Floricico, că pe-aici a mers botișorul tău de trandafir și dințișorii tăi de șoricuț. HOGAȘ, M. N. 18. Gerul face cu-o suflare pod de gheață între maluri... Iar pe fețe de copile înflorește trandafiri. ALECSANDRI, P. III 12. Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 146. ◊ Trandafir de dulceață = trandafir cu flori roșii, din ale cărui petale se face dulceață. Trandafir sălbatic = măcieș. Ea are flori de crîng la sîn Și-n păr un trandafir sălbatic. COȘBUC, P. I 181. ◊ Expr. De departe trandafir, de aproape borș cu știr, se spune despre o persoană care de departe pare foarte frumoasă, iar de aproape se vede că e urîtă. ◊ Compuse: (Bot.) trandafir-de-munte = smirdar; (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. ♦ Lemn de trandafir = lemnul anui arbore din America de Sud (care miroase a trandafir) din care se fac mobile de lux. Lemnul de trandafir strălucea cald. DUMITRIU, N. 52. 2. Cîrnat de porc cu mult piper și usturoi. Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire... și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. Știa unde se găsea pelinul cel mai bun și unde se frigea trandafirii cei mai gustoși. GHICA, S. 61. Ea a tăiat o bucată de trandafir de porc, a fript-o și a mîncat-o. ȘEZ. IX 58.
trandafír s. m., pl. trandafíri
!trandafír-de-máre (actinie) s. m., pl. trandafíri-de-máre
!trandafír-de-múnte (plantă) s. m., pl. trandafíri-de-múnte
trandafír s. m., pl. trandafíri
trandafír-de-máre s. m.
trandafír-de-múnte s. m.
TRANDAFÍR s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceș, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)
TRANDAFIR-DE-MÁRE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dedițel-de-mare.
TRANDAFIR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
trandafír (-ri), s. m.1. Roză. – 2. Cîrnat. – Mr. trandafir, trandaf(i)lă, megl. trindáfil. Ngr. τρ(ι)αντάφυλλο (Cihac, II, 707; Roesler 577; Sandfeld 18), cf. alb. trandafilj, bg. trandafil (Conev 49). Sensul al doilea nu este clar; după Scriban, datorită mirodeniilor pe care le conține. – Der. trandafiriu, adj. (roz).
TRANDAFÍR1 ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată și cu țepi, cu flori plăcut mirositoare (folosite în industria parfumurilor); roză. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ sălbatic arbust cu flori roz sau albe și cu fructul oval, cărnos, de culoare roșie; măceș; răsură; rujă. 3) rar Cârnați preparați din carne de porc cu mult piper și usturoi. /<ngr. tr[i]antáfillon
TRANDAFÍR2 n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înaite și înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon
trandafir m. 1. arbust spinos cu florile roșiatice mari, plăcut mirositoare, adesea învoalte (Rosa centifolia): din florile de trandafir se face dulceață; 2. fructul său, oval, puțin cârnos, mirositor, roșu sau negru; 3. Mold. cârnat de porc, preparat cu ardeiu, usturoiu, piper, etc. și uscat. [Gr. mod. TRANTÁPHYLLON, lit treizeci de foi (după frunzele-i numeroase); sensul 3 prin aluziune la coloarea roșiatică a cârnatului].
ghĭudén n., pl. e și urĭ (turc. göden). Munt. Cîrnaț din carne de vacă, aromatizat, turtit și uscat. – În Mold. ghidúm și trandafir.
*orténsie f. (d. numele latin Hortensia, pe care-l purta soția ceasornicaruluĭ Lepaute [† 1788], în onoarea căreĭa a fost numită această plantă). Bot. Un copăcel din familia saxifragelor (numit și trandafir de Japonia), cultivat p. frumoasele luĭ florĭ.
trandafír m. (mgr. și ngr. tran- și triandáfyllon, d. triánda [scris -nta], treĭ-zecĭ, și fýllon, foaĭe; vsl. bg. trandafilŭ. V. filă). Un copăcel ghimpos care e tipu familiiĭ rozaceelor (rosa). Roză, floarea acestuĭ copăcel. Fig. Roșeața naturală a obrazuluĭ: trandafiriĭ (saŭ bujoriĭ) din obraz. Anĭ de tinereță (iron. și de bătrîneță): a avea doŭă-zecĭ de trandafirĭ. A ședea pe trandafirĭ, a fi fericit. Est (pin aluz. la mirodeniile luĭ). Ghĭuden. – Trandafiru se trage din măcieș. Pin cultură s’aŭ obținut o mulțime de varietățĭ, cu florĭ roșiĭ aprinse, roșiatice, galbene și albe. Din florile roșiĭ ale uneĭ varietățĭ (rosa centifolia) se face dulceață. Din florile alteĭ varietățĭ (rosa damascéna) se scoate (la Șiraz, în Persia, la Cazanlîk, în Bulgaria, și în Saxonia) prețiosu uleĭ saŭ esență de trandafirĭ, întrebuințat în parfumerie și’n medicină. Floarea trandafiruluĭ e considerată ca cea maĭ frumoasă din toate atît ca formă, cît și ca miros. Toțĭ trandafiriĭ aŭ ghimpĭ, afară de cel cu florĭ albe. V. crin.
TRANDAFIR s. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceș, (pop.) răsură, (reg.) cacadîr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). 3. patrician. (A mîncat un ~ bine fript.)
trandafir-de-mare s. v. ACTINIE. ANEMONĂ-DE-MARE. DEDIȚEL-DE-MARE.
trandafir-de-munte s. v. SMIRDAR.
INTER VEPRES ROSAE NASCUNTUR (lat.) trandafirii cresc și între mărăcini – Ammiannus Marcellinus, „Res gestae”, 16, 7, 4.
ROMAN DE LA ROSE („Romanul trandafirului”), poem medieval francez. Alcătuit din două părți. Prima (peste 4.000 de versuri), scrisă de Guillaume de Lorris (c. 1235), este o poveste alegorică de dragoste, în spiritul cavaleresc medieval; a doua parte (c. 18.000 de versuri), realizată între 1270-1275, având ca autor pe Jean de Meung (c. 1240-c. 1305) are un pronunțat caracter satiric și erudit.
TRANDAFIR subst. 1. – și -a pren. (P1; P Bor 97).; – fam., mold., 1610 (Glos); -escu. 2. Trandașir, ard. (Paș). 3. Trandafir 1779 (Sd XV 30). 4. Scurtat: Trandaf, E. v(TS 276).
HIBISCUS L., TRANDAFIR DE CHINA, HIBISCUS, fam. Malvaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Indiei, China și Insulele Canare, cca 205 specii erbacee, arbustive sau arborescente, anuale sau perene. Frunze ovate sau rombic-ovate, tri- pentalobate. și neregulat – dințate. Flori complete, pe tipul 5, mari, colorate viu și divers (caliciul intern, 6-12-fidat sau 10-12-foliat, 5 stigmate, filamentele reunite ale staminelor depășesc lungimea corolei). Fruct, capsulă cu 5 loji.
RHODODENDRON L., TRANDAFIR DE MUNTE, BUJOR DE MUNTE, RODODENDRON, AZALEE, fam. Ericaceae. Gen originar din estul Asiei, cca 1 000 specii, arbori la subarbuști cu frunze alungit-lanceolat-eliptice, eliptic-lanceolate, ovat-eliptice, persistente sau caduce, de obicei cu marginea întreagă, alterne, coriacee. Flori mari, divers colorate, hermafrodite (pe tip 5, 5 sepale, corolă în formă de trompetă, campanulată, cu 5 lobi, numeroase stamine lungi, stil exert cu stigmat îngust). Fructe, capsule cu numeroase semințe mici.
ROSA L., TRANDAFIR, fam. Rosaceae. Gen originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, în Africa și Asia, peste 200 specii, arbuști erecți, cățărători sau tîrîtori, adesea, spinoși. Frunze alterne, caduce, semipersistente sau persistente, imparipenat-compuse, cu peste 11 foliole, rar simple, însoțite de stipele. Flori felurite ca mărime, formă, număr de petale, paletă coloristică (de obicei cu 5 petale, 5 sepale, numeroase stamine și stile), solitare, în corimbe multiflore, pauciforme, umbeliforme sau în raceme umbeliforme. Fruct cărnos. Receptacul sferic sau urceolat cu numeroase ovare, stilul cu stigmatul capitat (PL. 64, fig. 361, 362, 363; pl. 65, fig. 364, 365).
Rosa acicularis Lindl. (syn. Rosa carelica Fries; R. saya Schwein. f.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori roșii cu diametrul de 4-5 cm. Frunze imparipenat-compuse, foliole pînă la 7, de la eliptice la alungite, pe partea inferioară verzi-alburii, pubescente, pe cea superioară glabre, 2-5 cm lungime. Arbust, cca 1-1,5 m înălțime, lujeri gălbui, glabri, subțiri, cu țepi și numeroase sete. Fructe mici, ovate, roșii.
Rosa adorata (Andrews) Sweet. Specie care înflorește vara-toamna. Flori solitare sau cîteva la un loc, mari, învoalte sau simple, •albe,. roz-pal sau gălbui, roșii-arămii, portocalii-închis etc., 5-8 cm diametru, pe un peduncul scurt, uneori. glandulos, parfumate. Tufe urcătoare cu frunze mai mult sau mai puțin persistente, spini ca un cîrlig, 5-7 foliole lunguieț-eliptice, serate, pe partea superioară luciocase.
Rosa arvensis Huds., « Roză de livezi », (syn.. R. repens Scop.). Specie care înflorește-vara. Flori roz sau albe, mari, pînă: la 5 cm diametru (sepale întregi, nedivizate, stile concrescute într-o columnă lungă, exertă, de lungimea staminelor), în raceme umbeliforme, pauciflore (fără miros). Frunze (cad toamna) cu 5-7 foliole mici, ovat-rotunde, serate pe margini, pe partea inferioară verzi-deschis cu peri pe nervuri, lungi de- cm. Arbuști repenți sau scadenți. Fruct ovat, roșu-închis.
Rosa banksiae Ait. (syn. R. inermis Roxb.). Specie care înflorește vara. Flori gălbui, rar albe, relativ mici, cca 2,5 cm diametru (stilele nu depășesc inserțiunea staminelor interne), învoalte, solitare sau dispuse în corimbe pauciflore. Foliole, 3-5, lanceolat-ascuțite, cca 5 cm lungime, glabre, stipele neunite cu pețiolii. Plante urcătoare, verzi, 4 cm lungime, ghimpi nepăroși. Fruct mic, globulos. Are numeroase soiuri valoroase.
Rosa centifolia L., « Trandafir de dulceață ». Sioecie care înflorește vara. Flori de la albe la roz, roșii-puternic, mirositoare, mari, deseori duble, caliciul vîscos-glandulos cu sepale erecte, după înflorire reflecte, puternic divizate, petale îndoite spre interior, peduncul cu spini mici, vîscos-glandulos. Frunze cu peste 5 foliole ovate, rotunde, pe partea inferioară mai păroase, stipele unite cu pețiolii. Arbust pînă la 2 m înălțime, neurcător, ramuri spinoase cu ghimpi nepăroși, curbați, glanduloase.
Rosa chinensis Jacq. (syn. R. indica Lour.). Specie care înflorește în apr.-oct. Fiori albe, roz-deschis, purpurii, învoite, cca 4 om diametru. Frunze cu cîte 3-5 foliole, glabre, de la lat-ovate la lanceolate, lucioase, pînă la 6 cm lungime, stipele liniare, strîns lipite de pețiol. Arbust cu un număr redus de ghimpi rigizi. Are multe varietăți și soiuri.
Rosa cinnamomea L. Specie care înflorește. primăvara-vara. Flori roșu-carmin, deseori solitare, uneori cîte 1-3 de cca 5 cm, mirositoare. Frunze cu 5-7 foliole, alungit-eliptice, pînă la 4 cm lungime, pe partea inferioară tomentoase, pe cea superioară verzi, scurt-păroase. Arbust înalt pînă la 15 cm, lujeri maro-închis-roșietiei, cu ghimpi și sete. Fructe globuloase, roșii, moi.
Rosa damascena Mill., «Trandafir de lună», [syn. R. bifera. Pers;; R. calendarum Borkh.]. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori semiduble, albe-crem, roz-roșii, plăcut mirositoare, mari, dispuse în corimbe multiflore, caliciul, ca și pedunculii, vîscos-glandulos, sepale externe divizate, după înflorire reflexe. Frunze cuc 5-7 foliole ovate, verzi, serate. Arbust de 120-150 cm înălțime, cu mulți ghimpi nepăroși, îndoiți, cu baza lățită, de obicei roșii. Fruct roșu, invers-ovat. Are numeroase varietăți și soiuri.
Rosa eglanteria L. (syn. R. rubiginosa L.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-roșietice, purpurii, simple și semiînvoalte, 3 cm diametru (sepale penat-partite, pe partea. inferioară îndesuit-glanduloase, stile ianate, scurte), dispuse, cîte 2-3, în buchet. Frunze verzi-închis, cu 5-7 foliole ovat-rotunde, pe partea inferioară cu glande roșii, mirositoare. Arbust pînă la 3 m înălțime, eu ghimpi și sete. Are numeroase varietăți și soiuri.
Rosa foetida Herrm., « Trandafir galben » (syn. R. lutea Mill.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene, mari, cîte 1 sau 2 sepale lanceolate, acuminate. Frunze cu 5 foliole lat-ovate, serate, 2-4 cm lungime. Arbust pînă la 2 m înălțime. Tulpina și ramurile cu spini drepți. Fruct sferic.
Rosa gallica L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mari, roz-pal pînă la roșii, odorante, solitare, sepale penat-fidate, oiștile păroase. Frunze cu 3-5 foliole lat-eliptice, pînă la 6 cm lungime, margini dințate; coriacee, glanduloase. Arbust pînă la 1,5 m înălțime. Lujeri spinoși. Fructe roșii, păroase, sferice.
Rosa multiflora Thunb. (syn. R. polyantha Sieb. et Zucc,). Specie care înflorește vara. Flori cu diametrul de 2 cm, albe (stile ce ating jumătate din lungimea staminelor interne) dispuse în raceme multiflore, mirositoare, învoalte. Frunze cu peste 9 foliole, de la invers-ovate, la alungite, pînă la 3 cm lungime, cu stipele adînc-fimbriate, glanduloase. Tulpini urcătoare, pînă la 3 m lungime cu lujeri subțiri. Fructe roșii, numeroase.
Rosa rugosa Thunb. (syn. R. regeliana Linden et Andre). Specie care înflorește vara-toamna. Flori roșii-închis de pînă la 8 cm diametru, solitare sau cîte 2-3, simple sau semiînvoalte. Frunze cu 5-9 foliole eliptice, lucioase, pe partea superioară, verzi-închis, lucioase, încrețite, cca 5 cm lungime. Arbust stufos, pînă la 2 m înălțime, lujeri pubescenți, ghimpi păroși.
Rosa tomentosa Smith (syn. R. villosa Ehrh.), Specie care înflorește vara, în iul. Flori de la roz la aproape albe, 4 cm diametru. Frunze cu 5-7 foliole ovat-eliptice, 2-4 cm lungime, pe partea inferioară alb-tomentoase, margini dințate. Arbust cu creștere erectă, pînă la 2 m înălțime, cu lăstari drepți cu ghimpi.
Rosa x alba L., « Trandafir alb » (R. corymbifera x R. gallica). Hibrid ce înflorește primăvara-vara. Flori albe, roze sau roșii, duble, semiînvoalte, pînă la 8 cm diametru, mirositoare, sepale prelung-aseuțite, penat-partite, reflexe. Foliole, 5-7, lat-eliptice, pe partea inferioară îndesuit-păroase, sure, pe cea superioară slab-păroase, verzi-albăstrui, dințate pe margini. Arbust cu tulpină erectă, glabră, 1-2 m înălțime, ramuri glabre, spinoase. Fruct ovat, roșu. Are numeroase soiuri.
a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C.
trandafir I. s. m. pl. trandafiri 1. (er.) penis. 2. (intl., înv.) bani. II. adj. invar. (intl.) inocent, nevinovat.

trandafir dex

Intrare: trandafir
trandafir substantiv masculin
Intrare: Trandafir
Trandafir
Intrare: trandafir-de-munte
trandafir-de-munte substantiv masculin
Intrare: trandafir-de-mare
trandafir-de-mare substantiv masculin