tranchilizant definitie

10 definiții pentru tranchilizant

TRANCHILIZÁNT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care liniștește, care relaxează. – Din fr. tranquillisant.
TRANCHILIZÁNT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce o stare de calm, de indiferență. – Din fr. tranquillisant.
tranchilizánt1 adj. m., pl. tranchilizánți; f. tranchilizántă, pl. tranchilizánte
tranchilizánt2 s. n., pl. tranchilizánte
tranchilizánt adj. m., pl. tranchilizánți; f. sg. tranchilizántă, pl. tranchilizánte
tranchilizánt s. n., pl. tranchilizánte
TRANCHILIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) cu acțiune deconectantă, reducând starea de tensiune psihică, anxietatea, fără a produce somn; calmant. [< fr. tranquillisant].
TRANCHILIZÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care liniștește, relaxează; calmant. (< fr. tranquillisant)
TRANCHILIZÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care tranchilizează, liniștește; cu proprietatea de a calma; calmant; sedativ. /<fr. tranquillisant
tranchilizánt s. n. (med.) Sedativ, substanță care produce o stare de calm ◊ „Sunt pe cale tranchilizantele să cucerească în Occident statutul mitic deținut de aspirină? – se întreabă revista franceză «L’Express».” Sc. 11 VI 74 p. 6. ◊ „Totalitatea eforturilor ce se fac pentru protecția mediului fizic extern, pentru curmarea abuzului de medicamente (sedative, tranchilizante, diferite toxice, antibiotice) [...] converg spre eliminarea factorilor nocivi care favorizează apariția bolii.” Sc. 19 XI 78 p. 4. ◊ „S. N., 28 de ani, actor la rândul său, a murit, aparent accidental, din cauza combinării alcoolului cu un tranchilizant (valium).” R.l. 22 XI 78 p. 6 (din fr. tranquillisant; PR 1950; DZ; DEX, DN3)

tranchilizant dex

Intrare: tranchilizant
tranchilizant adjectiv substantiv neutru