TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din fr. tranchet.

TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din fr. tranchet.

tranchét s. n., pl. tranchéte

tranchét s. n., pl. tranchéte

TRANCHÉT s.m. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă sau de chei. [< fr. tranchet].

TRANCHÉT s. n. bucată de lemn care amortizează loviturile și frecările bordajului unei nave acostate de chei sau de o altă navă. (< fr. tranchet)

TRANCHÉT ~e n. Bară de lemn care servește la amortizarea loviturii corpului unei nave de altă navă sau de chei în timpul acostării. /<fr. tranchet

trânchét s.n. (reg.) lemn de brad pentru facerea catargelor și plutelor.

trânchet n. lemn de brad pentru facerea catargelor și plutelor. [Turc. TRINKET = it. trinchetto].

trinchét n., pl. e și urĭ (it. trinchetto, de unde și fr. trinquet, ngr. trinkéto). Mar. Primu catarg (spre provă). Siret. Grindă de făcut catarg. – Și trunchet și trînchet.

trînchét, V. trinchet.