tranșeà definitie

14 definiții pentru tranșeà

TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț îngust cu parapete și locașuri de tragere, care oferă protecție împotriva focului inamic. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchee.
TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț adânc, uneori întărit și apărat de o rețea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -șe-e] – Din fr. tranchée.
TRANȘEÁ s. f. v. tranșee.
TRANȘÉE, tranșee, s. f. Șanț adînc, uneori întărit, folosit în război ca adăpost împotriva bombardamentelor și a proiectilelor. Studiaseră rolul artileriei grele, dezvoltaseră considerabil uzajul tranșeelor. CAMIL PETRESCU, U. N. 411. Eu știu c-am fost odată amîndoi Vecini într-o tranșee, în război. D. BOTEZ, F. S. 9. În fața tranșeelor noastre se spărgeau necontenit obuzele dușmanilor. MIRONESCU, S. A. 120. ♦ Șanț sau săpătură de lungime mare, executată în pămînt în anumite scopuri tehnice. – Variantă: (învechit) tranșeá, tranșele (ALECSANDRI, P. II 86), s. f.
tranșée s. f., art. tranșéea, g.-d. art. tranșéei; pl. tranșée, art. tranșéele
tranșée s. f., art. tranșéea, g.-d. art. tranșéei; pl. tranșée, art. tranșéele
TRANȘÉE s. (MIL.) șanț, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștelung, (înv.) ocop.
TRANȘÉE s.f. Șanț de dimensiuni relativ mari, care folosește în război ca adăpost. ♦ Șanț, excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -șe-e, var. tranșeu s.n. / < fr. tranchée].
TRANȘÉU s.n. v. tranșee.
TRANȘÉE s. f. 1. șanț îngust și lung care protejează în război pe luptători de focul inamic. 2. excavație, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. (< fr. tranchée)
TRANȘÉE ~i f. 1) Adăpost în formă de canal (cu parapet), săpat special în timp de război pentru apărare sau tragere cu armele; șanț. 2) Săpătură lungă și adâncă, făcută în scopuri tehnice. [Art. tranșeea; G.-D. tranșeei; Sil. -șe-e] /<fr. tranchée
tranșeà f. șanț săpat spre a se adăposti de focul dușmanului și prin care se îndrumează către cetatea asediată: pământul împrejuru-mi săpat în lungi tranșele AL. În răsboiul din 1914-1918, armatele franco-engleze și cele germane au luptat continuu în tranșele-adăposturi, săpate în solul Franței (=fr. tranchée).
tranșéĭe f., pl. eĭ (fr. tranchée, fem. d. tranché, tăĭat, de unde și rus tranšéĭa. Tranșea, -ele, cum zicea Al., nu e uzitat. V. retranșament). Fort. Șanț făcut ca să tragĭ focurĭ adăpostit. V. castru și ocop.
TRANȘEE s. (MIL.) șanț, (Ban., Transilv. și Bucov.) ștelung, (înv.) ocop.

tranșeà dex

Intrare: tranșee
tranșea substantiv feminin
tranșee 2 pl. -i substantiv feminin
tranșeu substantiv neutru
tranșee 1 pl. -e substantiv feminin