tranșare definitie

2 intrări

20 definiții pentru tranșare

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.
TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. – V. tranșa.
TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.
TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. – V. tranșa.
TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. A rezolva definitiv (o chestiune, o dificultate, un conflict). Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89.
TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei.
tranșá (a ~) vb., ind. prez. 3 tranșeáză, 1 pl. tranșắm
tranșáre s. f., g.-d. art. tranșắrii
tranșá vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând
tranșáre s. f., g.-d. art. tranșării
TRANȘÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)
TRANȘÁRE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)
TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].
TRANȘÁRE s.f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. [< tranșa].
TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)
tranșá (-șéz, -át), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din fr. tranchée.
A TRANȘÁ ~éz tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher
*tranșéz v. tr. (fr. trancher, a tăĭa, a reteza). Rezolv (decid) dintr’o dată: a tranșa o chestiune, o dificultate.
TRANȘA vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)
TRANȘARE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)

tranșare dex

Intrare: tranșa
tranșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tranșare
tranșare substantiv feminin