tramvai definitie

14 definiții pentru tramvai

TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport urban în comun, constând din unul până la trei vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. – Din fr., engl. tramway.
TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport în comun (în interiorul orașelor), constând din unul sau mai multe vagoane (cu tracțiune electrică) care rulează pe șine. – Din fr., engl. tramway.
TRAMVÁI, tramvaie, s. n. Mijloc de transport în comun, folosit în orașele mai mari și constînd din unul sau mai multe vagoane care circulă pe șine, cu tracțiune electrică sau (în trecut) animală. Pe străzi circulă tramvaie și autobuze, mașini și căruțe. STANCU, U.R.S.S. 188. Între acestea, cu uruit de fierărie, sosește tramvaiul. BOGZA, A. Î. 244. Ele iau tramvaiul, care trece chiar pe lîngă casa lui Matei. SP. POPESCU, M. G. 47.
tramvái s. n., pl. tramváie
tramvái s. n., pl. tramváie
TRAMVÁI s.n. Vehicul de transport în comun cu tracțiune electrică și care rulează pe șine metalice. [< fr., engl. tramway, cf. engl. tram – șină plată, way – drum].
TRAMVÁI s. n. vehicul de transport în comun cu tracțiune electrică, care rulează pe șine metalice. (< fr., engl. tramway)
tramvái (-íe), s. n. – Mijloc de transport în comun format din vagoane care circulă pe șine. – Var. vulgară traivan. Fr. (engl.) tramway. – Cf. tramcar, s. m. (căruță mare, vehicul tras de cai), prin contaminare cu car.
TRAMVÁI ~ie n. Vehicul cu tracțiune electrică, constând din vagoane care circulă pe șine metalice, folosit ca mijloc de transport urban. ◊ (A vorbi) aiurea-n ~ (a vorbi) fără rost. /<engl., fr. tramway
tramvaiu n. 1. cale ferată cu șine la nivelul solului și pe care tracțiunea se face prin cai sau prin electricitate, fără însă de a împiedica circulațiunea; 2. vagon ce circulă pe aceste șine (= englez tramway).
*tranváĭ n., pl. ĭe și urĭ (fr. tramway, d. engl. tramway, compus d. tram, șină lată și way, drum; it. sp. tranvia, it. și tranvai). Vagon tras de caĭ saŭ de un motor pe niște șine joase peste care pot trece trăsurile și cu care se călătorește prin oraș saŭ și afară din oraș. – Nu e nevoĭe să se scrie tramway. În Bucureștĭ mitocaniĭ zic traĭván.
tramvái-bibliotécă s. n. ◊ „Bibliotecile mobile au devenit un lucru obișnuit în R.P. Ungară. Tramvaiele-biblioteci circulă la intervale regulate în diferite centre ale Budapestei.” I.B. 17 V 62 p. 3; v. și 30 IX 64 p. 3 (din tramvai + bibliotecă)
a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate.
tramvai, tramvaie s. n. (deț.) traseul pe care circulă obiectele introduse ilicit într-o închisoare.

tramvai dex

Intrare: tramvai
tramvai substantiv neutru