TRAMCÁR, tramcare, s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în orașe pentru transportul în comun. – Din engl. tram-car.

TRAMCÁR, tramcare, s. n. Vehicul tras de cai, folosit odinioară în orașe pentru transportul în comun. – Din engl. tram-car.

TRAMCÁR, tramcare, s. n. Mijloc de locomoție, folosit odinioară pentru transporturile în comun și alcătuit dintr-un vehicul mare tras de cai. Trecea, în hurducături, ca o corabie sau ca o cămilă stîrnind pulberea șoselei... tramcarul lui Toma Blîndu, ducînd lumea la Moși. PAS, Z. I 18. Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești... biciclete și lume multă pe jos. CARAGIALE, O. II 168.

tramcár s. n., pl. tramcáre

tramcár s. n., pl. tramcáre

TRAMCÁR s.n. Vehicul tras de cai, folosit în trecut pentru transportul în comun, în orașe. [< engl. tram-car].

TRAMCÁR s. n. vehicul tras de cai, în trecut, pentru transportul în comun, în orașe. (< engl. tram-car)

TRAMCÁR ~e n. Vehicul tras de cai, folosit, în trecut, pentru transportul orășenesc în comun. /<engl. tram-car

tramcar n. trăsură mare de transportat, dar care nu umblă pe șine.

*tramcár și trancár n., pl. e (d. tram- din tramway și car). Un fel de vagon de tranvaĭ (maĭ mare de cît omnibusu) tras de caĭ pe drum simplu și fără șine.